Secretele lui Fredrik Backman: cum își vrăjește cititorii?

Când Fredrik Backman și-a făcut debutul la Grupul Editorial ART, Un bărbat pe nume Ove a devenit un stalker literar. Era peste tot. În vitrinele librăriilor, în news feed-ul de pe Facebook, în grupurile de cititori, și, după doar câteva săptămâni, în biblioteca mea de la București. Mă uitam aproape în fiecare zi la copertă și urmăream din umbră avalanșa de recenzii, recomandări și review-uri, dorindu-mi să-l cunosc și eu pe Ove.

Dar ezitam. Popularitatea lui mă speria. Era iubit, admirat și criticat, un erou fără superputeri și costum, care își ocrotea vecinii cu o încăpățânare aproape comică, însoțit de un sidekick patruped ce refuza să își accepte moștenirea felină și prefera să fie un vagabond cu suflet de artist, maniere delăsătoare și cu o igienă de speriat.

Nu-mi amintesc motivul pentru care „am cedat” și am bătut cu teamă în ușa lui Ove, dar niciodată nu am să uit cum m-a jignit și m-a lăsat fără replică. L-am etichetat din start drept un bădăran și un necioplit, predispus la injurii și stereotipuri. Am vrut să-l abandonez și să îl resping, însă curiozitatea întotdeauna a fost un musafir  nepoftit și arogant, iar eu eram, și încă sunt, o cititoare care nu voia să renunțe la luptă. Înfruntarea dintre mine și Ove a fost nemiloasă și îndelungată, presarată cu ironii, replici acide și câteva momente emoționante furate pe furiș. Într-un final, nu am avut de ales: l-am acceptat cu bunele și cu rele, cu defecte și cu calități, bucuroasă că am avut prilejul să îl înțeleg și să văd dincolo de aparențe.

Iar pentru asta trebuie să îi mulțumesc autorului. Ove a fost abia începutul, primul semn de iubire, suferință și compasiune, primul semnal de alarmă pentru sufletul meu de cititoare. Este imposibil de descris tumultul provocat de operele lui Backman. Le citești cu furie și vinovăție, cu dorință și teamă, cu nerăbdare și tristețe. Te atașezi fără să vrei de personaje și, uneori, le împărtășești idealurile și viciile, problemele și deziluziile. Nu ai puterea să le schimbi destinul, nici măcar să-l influențezi, dar simți schimbarea, momentul în care te strecori în roman și devii o parte din poveste, chiar dacă glasul ți-a fost furat, iar avertismentele urlă să fie rostite.

Nedreptatea nu cunoaște limite sau reguli, cel mai bun exemplu fiind Scandalul. Orașul se prăbușește „mulțumită” minciunilor și orgoliilor, oferind onoarea loviturii fatale stereotipurilor, prezente încă din primele capitole. Nu vorbim doar de diferența dintre clasele sociale, de avantajul oferit de puterea banilor. „Ei” reprezintă cea mai mică dintre probleme. Backman încearcă să distrugă o comunitate pentru a scoate la lumină tot ce este mai nociv și toxic în sufletele locuitorilor din Björnstad.

Își sacrifică viitorul și prestigiul pentru o obsesie pe moment, o dorință neîmpărtășită. Sunt atât de îmbătați de gustul victoriei, de posibilitatea unui destin măreț, încât sunt dispuși să le întoarcă spatele celor nevinovați, să persecute și să lovească victimele, ignorând umbra de umanitate rămasă. La un anumit nivel, devin animale. Sunt îndrumați doar de adrenalină și de extazul clipei decisive, legați de un scop comun care creează fisuri mici, primele semne ale unei avalanșe inevitabile. Impactul este tragic, iar urmările sunt înfricoșătoare.

După Un bărbat pe nume Ove, Bunica mi-a zis să-ți spun că îi pare rău și Scandalul, am crezut că Backman și-a propus să își distrugă cititorii. Parcă te saturi de atât de multă durere și vrei să te îndepărtezi de ura ce începe să mocnească în tine. Se trezește când te aștepți cel mai puțin și o accepți fără să conștientizezi că ai picat în plasa autorului. Toți suntem predispuși la violență și, înainte să mă contrazici, răspunde-ți la o întrebare: Există o limită pe care nu ai îndrăzni să o depășești pentru a-i proteja sau răzbuna pe cei pe care îi iubești? Nu te grăbi cu răspunsul. Fii sincer. Imaginează-ți cea mai cumplită situație și pune în balanță toate elementele care ar fi putut să te conducă la acea clipă. Nu trebuie să îți explici decizia sau să o respingi. Important e să o ții sub control, atât pentru binele tău, cât și pentru binele celor din jur.

Rasisții și homofobii prind repede glas în operele lui Backman. Bullying-ul nu lipsește, prezent în toate formele sale, iar ura este numitorul comun, sentimentul care îi strânge împreună pe cei mult prea orbi, aroganți, invidioși sau (pur și simplu) răi pentru a înțelege că faptele lor sunt inumane, malefice și crude. Din păcate, victimele nu devin întotdeauna supraviețuitori. Trecerea nu este atât de simplă. Nu depinde doar de vârstă, experiență sau mediul înconjurător. Puterea o capeți pe parcurs, la fel și susținerea, însă toți avem o limită, un punct în care cedăm și vrem izbăvire. Și libertate. Mantia anonimatului este un mit, dar prietenii și familia nu și-au însușit vreodată statutul de legende.

Aici începe magia romanelor lui Backman. Așa se formează comunitățile, grupurile din care ți-ai dori să faci și tu parte, când personajele refuză să mai tacă și se implică, punându-și de cele mai multe ori reputația și viitorul în joc. Trăiesc pentru acele capitole, pentru momentele în care se rupe sigiliul tăcerii, când până și cei pe care îi considerai niște simple străini, prezenți doar în spatele scenei, fac pasul decisiv în față și luptă pentru drepturile altcuiva. Sentimentul e minunat și duios de euforic. Îți aduce un zâmbet timid pe chip și îți oferă un licăr neprețuit de speranță: schimbarea este posibilă, nu doar un mit literar.

Uneori, am impresia că fiecare operă de Backman este un citat. Îmi notez atât de multe și revin cu atât de mult drag la unele pasaje, încât le-am învățat pe de rost. Sunt lecții de viață ambalate într-un limbaj simplu și accesibil, adevăruri și conștientizări rostite momentan doar pe hârtie, pentru că lumea nu este pregătită să fie onestă și să pună lumina reflectoarelor pe cei care creează și intensifică problemele, alegând în schimb ținte sigure, lipsite de posibilitatea unui „scut” de protecție. Și uite așa intervine autorul și răsare o nouă comunitate. Iar tu, cititorule, vei fi prima persoană care va face parte din ea.

Cred că încă nu v-am răspuns la întrebarea din titlu. Secretele lui Backman? Sinceritatea debordantă, manipularea stereotipurilor, vastitatea temelor abordate și evoluția personajelor, mascată uneori de o fragilitate neașteptată. Ah, și înțelegerea suferinței, poate cel mai prețios „ingredient” dintre toate.

Un text de Simona Stoica

                                               Scandalul                                                                         Noi contra voastră

• Traducere din limba suedeză de Andreea Caleman