Sandman sau biletul tău către Regatul Viselor și al Coșmarurilor
În 2019, într-o noapte fără stele, am răsfoit Preludii și nocturne, primul volum din seria Sandman. Mare greșeală! Încă îmi amintesc cât de tare m-au șocat ilustrațiile din povestea 24 de ore, când am întrezărit tușe sângerii, scene desprinse dintr-un film de groază, cuie și o piatră misterioasă, aflată în posesia unei (hai să-i spunem) ființe grotești, care-ți rămâne mult timp întipărită în minte.
Am recitit introducerea făcută de Karen Berger, apoi am intrat așa cum se cuvine în uni- versul creat de Neil Gaiman și ilustrat de nenumărați artiști ireal de talentați. Însă întorsătura neașteptată de situație a fost că, după ce am terminat Preludii și nocturne, am devorat toate celelalte volume din serie în mai puțin de douăsprezece ore. M-am desprins din mreje abia a doua zi pe la prânz, epuizată și amețită, incapabilă să pot sintetiza coerent ce am simțit, trăit și văzut în timpul acelui maraton intens.
Nici măcar până în ziua de azi nu am reușit să exprim în cuvinte cât de mult iubesc această
serie de benzi desenate, care merită cu prisosință să fie considerată o capodoperă literară. Pe alocuri, e brutală, macabră și sinistră, un fel de cercetare halucinantă a limitelor durerii, imaginației și abstractului. Dar e și opera unui adevărat geniu, care a îmbinat cu măiestrie atâtea mitologii, fără să ignore legendele și cultura contemporană, încât simți că povestea te absoarbe cu totul. Cine știe, poate că sunt o simplă victimă a Bolii Somnului, iar Morfeu e în continuare închis într-o cutie de sticlă, lipsit de cască, desagă și rubin.
Din moment ce l-am menționat din nou pe Morfeu, trebuie să recunosc că sunt complet fascinată – de fapt, mai bine spus, complet intrigată de Eternul care-și clădește regatul într-un mod inedit, deopotrivă temut, admirat, venerat sau detestat cu patimă de toți cei care au neșansa de a-i înteți mânia, stârni curiozitatea sau amenința statutul de Rege al Visului. Poate să fie atât un stăpân dur, cât și un aliat de nădejde. E realmente imposibil să-i intuiești următoarea mișcare sau să-i citești gândurile, deși, pe măsură ce ființele umane reușesc să-l impresioneze și să-i arate o altă latură a omenirii, începi să întrezărești câteva fisuri în acea mască de indiferență aproape glacială; într-adevăr, ar trebui să-i mulțumim pentru acest lucru și surorii lui, Moartea.
Deși sunt tentată să vă prezint pe rând toate personajele din Sandman, insistând asupra unor evenimente marcante, ar însemna ca al treilea număr al revistei Artstagram să fie dedi- cat în întregime seriei. Prin urmare, pentru a sta departe de sfera spoilerelor, vă recomand să vă cumpărați box set-ul disponibil pe site-ul editurii și să (re)vedeți serialul pe Netflix – în pofida unor modificări, toate aprobate de Neil Gaiman, este o adaptare care merită cu desăvârșire all the hype.
1) Stilul vestimentar al lui Morfeu a avut drept sursă de inspirație garderoba personală a lui Neil Gaiman.
2) Sandman a fost prima bandă desenată care a primit un premiu literar, mai exact World Fantasy Award la categoria Best Short Story în 1991.
3) Al 19-lea număr al seriei Sandman este prima și ultima bandă desenată care a câștigat prestigiosul premiu World Fantasy Award la categoria Best Short Fiction. În urma controverselor iscate, regulile au fost schimbate astfel încât benzile desenate să fie excluse de la această categorie, putând fi eligibile doar la una singură, și anume Special Award.
4) Timp de opt luni, peste 3.000 de actori au dat probă pentru rolul lui Morfeu, iar autorul Neil Gaiman a fost prezent la mai bine de jumătate dintre audiții. Tom Sturridge, cel care a primit în cele din urmă rolul, după un interviu intens de 90 de minute, a vrut ca primul gând al spectatorilor la vederea lui Morfeu întemnițat să fie: „Acesta este unul dintre Eterni. Aceasta este o creatură“.
5) Neil Gaiman i-a explicat lui Tom Sturridge că Morfeu „a gândit fiecare gând care a fost gândit vreodată de-a lungul mileniilor de existență“, așa că atunci când vorbește, cuvintele lui par să fie gravate în piatră. „El nu descoperă pe loc o idee, ci este întruchiparea clarității.“
6) Într-un interviu acordat la San Diego Comic-Con, carismaticul actor Boyd Holbrook, care-l interpretează pe Corintian, a declarat că nu a văzut aproape nimic prin ochelarii de soare și s-a tot împiedicat pe platourile de filmare.
7) Neil Gaiman nu s-a sfiit să admită că Bowie a fost sursa lui de inspirație pentru fai- mosul înger căzut. Autorul a declarat că „Mi l-am imaginat pe Lucifer ca pe un înger drogat, iar tânărul Bowie a fost cel mai aproape de versiunea dorită.“ În plus, a atenționat-o pe Kelley Jones că „dacă Lucifer nu seamănă cu David Bowie, va trebui să refaci ilustrațiile până când seamănă cu David Bowie.“
8) Actrița Gwendoline Christie, conștientă de importanța scenei-cheie dintre Lucifer și Morfeu, a lucrat cu un dansator pentru a putea reda în mod corespunzător amploarea luptei. De asemenea, toate costumele lui Lucifer au fost concepute de creatorul de modă britanic Giles Deacon, partenerul actriței.
9) Mark Hamill, cunoscut în special pentru rolul Luke Skywalker din seria Războiul Stelelor, a acceptat să se alăture distribuției serialului pentru că este un fan înrăit al benzilor desenate.
10) Nevoit să modifice materialul-sursă pentru adaptarea Netflix, Neil Gaiman a ales ca Johanna Constantine, care în mod normal este strămoașa lui John Constantine din anii 1700, să devină totodată și descendenta ei din zilele noastre. Prin eliminarea detectivului ocult, al cărui rol a fost destul de mic în benzile desenate, autorul a vrut să-i ofere actriței Jenna Coleman posibilitatea de a interpreta ambele personaje.
