Margaret Atwood în 25 de detalii biografice

Orice fan își dorește să afle mai multe despre autorii preferați, iar Margaret Atwood, una dintre cele mai apreciate scriitoare din literatura contemporană, este o adevărată mină de aur când vine vorba de amănunte biografice neobișnuite. Pornind de la un articol găsit pe site-ul cbc.ca, am săpat după mai multe informații și mi-am dat seama că se poate scrie la nesfârșit despre autoarea canadiană, fără a epuiza prea curând curiozitățile și aspectele mai puțin cunoscute. De la pasiunea ei pentru păsări, tricotat sau decorarea torturilor, la inventarea unei tehnologii de scriere la distanță și la implicarea în diverse campanii umanitare și de mediu, Margaret Atwood lasă senzația unei energii și creativități inepuizabile. Ar fi multe de menționat, dar m-am limitat totuși la 25 de lucruri care mi s-au părut mai interesante și care sper să vă surprindă și pe voi.

 

1. La vârsta de șase luni, a fost dusă într-o raniță la o cabană izolată din nord-vestul Quebecului, unde tatăl ei lucra ca entomolog. Mama ei, nutriționistă, detesta treburile casnice și musafirii, iar ambii părinți preferau să trăiască cât mai departe de civilizație. Datorită meseriei tatălui, s-a obișnuit să mănânce insecte – lăcustele uriașe, în special, i se par delicioase.

 

 

2. A învățat să citească foarte devreme, lectura fiind una din puținele distracții în regiunile izolate unde a copilărit. A citit Ferma animalelor a lui Orwell la vârsta de nouă ani, crezând că este o carte inocentă pentru copii. Pe de altă parte, spune că Albă ca Zăpada a traumatizat-o.

 

3. A văzut primul balon la aniversarea de șase ani, când era bolnavă de oreion. Balonul fusese păstrat dinainte de al Doilea Război Mondial și s-a spart de îndată ce a fost umflat. Spune cu umor că acest episod a avut o mare influență asupra scrierilor sale de mai târziu.

 

4. Are o pălărie specială confecționată din ziare, carton și pungi de plastic, inspirată de personajele Grădinarii Domnului din trilogia MaddAddam. O serie de astfel de pălării a fost creată în 2010 pentru spectacolele ce au însoțit lansarea volumului Anul potopului, iar Atwood a purtat pălăria inclusiv în turneul de promovare al cărții în Japonia.

 

 

5. Și-a confecționat prima carte de poezie la vârsta de cinci ani. A decupat paginile și le-a cusut laolaltă, după care a scris toate poeziile pe care și le amintea, iar pe paginile rămase libere a adăugat câteva compoziții proprii. I s-a părut un obiect de artă atât de satisfăcător, încât a renunțat să mai scrie poezii pentru următorii unsprezece ani.

 

6. A început să meargă la școală cu regularitate abia de la vârsta de unsprezece ani, când familia s-a mutat la Toronto. În contrast cu copilăria ei neconvențională, viața de la oraș, cu obiceiurile și grupurile ei sociale, i s-a părut foarte bizară.

 

7. Are trei perechi de pantofi în colecția muzeului Bata din Toronto, printre care o pereche de mocasini pe care autoarea i-a cumpărat în 1968 și i-a purtat la birou, și o pereche de pantofi croșetați, decorați cu pene de păun.

 

 

8. În anuarul de absolvire al liceului, Atwood și-a dezvăluit intenția de a scrie marele roman canadian.

 

9. Spune că tăria ei de caracter se datorează faptului că a crescut în sălbăticia canadiană, unde nu s-a confruntat niciodată cu anxietăți legate de ce-ar spune alți oameni, pentru că acolo nu existau alți oameni. Mai târziu și-a dat seama că „cel mai tânăr dintr-o familie de zmei este tot un zmeu din perspectiva celor care-i consideră periculoși pe zmei.”

 

10. Știe momentul exact când a devenit scriitoare, în mod natural, fără să-și fi dorit asta. La 16 ani, în timp ce traversa un teren de fotbal în drum spre casă, în mintea ei s-a înfiripat un poem; după ce l-a scris pe hârtie, și-a dat seama că asta vrea să facă de atunci încolo. Profesoara de engleză din liceu i-a spus despre una din poeziile de început: „Nu pot să înțeleg nimic, dragă, deci trebuie să fie bună”.

 

11. În timp ce lua parte la ceremonia de premiere a cărții The Circle Game (prima ei colecție de poezie, care a câștigat un prestigios premiu canadian în 1966 și pentru care crease chiar ea coperta, folosind buline autocolante), colegele de cameră de la Harvard i-au ars pantofii Hush Puppies, cu talpă grosolană de cauciuc, considerând că nu se mai potrivesc cu noua ei imagine de poetă premiată.

 

 

12. O perioadă, a flirtat cu posibilitatea de a se întreține din jurnalism, dar a renunțat după ce și-a dat seama că, în anii ‘50, jurnalistele se ocupau doar de obituare și de paginile dedicate femeilor.

 

13. Atwood și-a trimis primul său roman, Femeia comestibilă, unui editor care a pierdut manuscrisul. Patru ani mai târziu, după ce Atwood câștigase câteva premii pentru poezie, același editor a invitat-o la masă și i-a promis că îi va publica romanul. Când autoarea l-a întrebat dacă îl citise, el i-a răspuns că nu. Întâmplarea a făcut ca Femeia comestibilă să apară într-un moment oportun, în 1969, când feminismul și drepturile femeilor se bucurau de o popularitate reînnoită. Prima sesiune de autografe a avut loc într-un magazin universal din Edmonton, la departamentul cu ciorapi și lenjerie pentru bărbați.

 

14. I-a dăruit partenerului ei de o viață, scriitorul Graeme Gibson, un tricou cu inscripția: „Fiecare scriitoare ar trebui să fie măritată cu Graeme Gibson.” Cei doi au împreună o fiică pe nume Eleanor Jess, născută în 1976. Când Jess avea 18 luni, Atwood și Gibson au plecat într-o călătorie în jurul lumii, doar cu bagaje de mână.

 

 

15. În liceu, a scris libretul pentru o operetă despre trei fibre sintetice: orlon, nylon și dacron. În 1965, a scris un nou libret, The Trumpets of Summer; la cererea autoarei, editurile nu au inclus niciodată textul în volumele publicate, dar broșura originală poate fi găsită uneori în anticariate la prețuri de câteva sute de dolari. În 1970 a scris un al treilea libret, intitulat Oratoriu pentru Sasquatch, om și doi androizi.

 

16. În biroul său are două mese de lucru, din care doar una are conexiune la internet. Nu are o rutină anume legată de scris, nici nu face asta în fiecare zi, dar întotdeauna începe să scrie pe hârtie, cu un stilou sau un creion.

 

17. În 2001, a primit o stea pe Walk of Fame-ul canadian.

 

18. A realizat coperta pentru cartea Murder in the Dark, o colecție de proză scurtă apărută în 1983, dintr-o reclamă la o loțiune pentru plajă.

 

 

19. În 2004 a inventat tehnologia LongPen, care îi permite să-și semneze cărțile de la distanță, prin intermediul unei tablete conectate la internet și al unui braț robotizat care mânuiește un stilou, făcând posibilă și o conversație video între autoare și fani.

 

20. În colaborare cu Beau’s Brewery, a creat o bere artizanală în onoarea trilogiei MaddAddam, „MaddAddamites NooBroo”, cu un buchet de ingrediente vegetale inspirate de al treilea volum al seriei. În loc de hamei, rețeta conține ierburi și alte plante aromatice menționate în carte și selectate chiar de autoare, printre care flori de trifoi roșu și soc, măceșe și scoarță de cireș sălbatic. Atwood o numește „berea pe care ar fi făcut-o Grădinarii Domnului”. Un procent din prețul de vânzare este donat organizației non-profit PIBO, care colectează date despre păsările migratoare din insula Pelee, cel mai sudic punct populat al Canadei.

 

21. Atwood tricotează cu regularitate. A tricotat un iepure pentru un nepot, care a ajuns să semene mai degrabă cu un șobolan. În 2011 a participat la expoziția „Fantoma păsărilor dispărute” cu un Auk (specie extinctă de pinguin nordic) din lână, pe care l-a tricotat în timp ce călătorea în regiunea arctică.

 

 

22. Agenția ei literară se numește O. W. Toad, o anagramă a numelui Atwood. Autoarea   are același agent literar din 1971.

 

23. Timp de zece ani consecutiv, Universitatea Laurentian din Sudbury, Ontario a organizat un eveniment în onoarea zilei de naștere a lui Margaret Atwood. Tradiția a început cu o cină aniversară în casa unui profesor de engleză, unde s-au servit mâncăruri preparate după rețetele din CanLit Food Book, o carte de bucate scrisă și ilustrată de Atwood, și un tort inspirat de Femeia comestibilă. Din al treilea an, când evenimentul s-a extins, incluzând lecturi, spectacole, muzică și dans, scriitoarea a participat cu regularitate, până la împlinirea vârstei de 75 de ani.

 

24. În 1981 a fost de acord cu o schimbare radicală de înfățișare, în stil hollywoodian. Fotografia făcută de Gordon Hay a fost publicată în Women of Canada.

 

 

25. Una din scrierile sale va putea fi citită abia în 2114. Atwood a fost prima autoare invitată să participe la proiectul cultural „Biblioteca viitorului”, conceput de artista scoțiană Katie Paterson, proiect care a început în 2014 cu plantarea unei păduri de o mie de molizi în apropiere de Oslo. Atwood a refuzat să dezvăluie despre ce a ales să scrie, spunând doar că a folosit o hârtie specială care nu se va degrada în următoarea sută de ani. Singura copie a cărții este păstrată într-o cameră din biblioteca Deichman din Oslo, unde va fi amplasată și o mașină tipografică. În 2114, când cele o sută de manuscrise vor fi în sfârșit disponibile, copacii vor fi tăiați pentru a produce hârtia pe care se vor tipări textele.

 

 

Articol adaptat după: www.cbc.ca/amp/1.4091106

 

Surse foto: margaretatwood.ca, independent.co.uk, bigthink.com, latimes.com, whatsbrewin.ca, cbc.ca

 

Un text de Ema Cojocaru