„Literatură – O ocupație bună pentru trântori.”

O carte-obiect, care îmbracă în haine moderne și ingenioase un volum scris în secolul 19, Dicționarul de idei primite de-a gata al lui Gustave Flaubert se dovedește și astăzi – cu unele excepții ce țin de specificul epocii, dar și de limitările culturii noastre generale – o lectură la fel de actuală și de savuroasă. Străbătut de ambiguitate și de ironie, scris într-o falsă cheie gravă, care poate induce în eroare un cititor naiv sau neștiutor, volumul demontează convingeri incorecte și exprimări defectuoase, cu un ton plin de umor caustic.

În anii 1850, Flaubert a început să adune expresii aflate în circulație în vremurile sale, intenționând să alcătuiască un dicționar al clișeelor și al convențiilor general admise de burghezia pariziană. Document lingvistic și sursă de inspirație, colecție de platitudini și totodată antidot împotriva prostiei, Dicționarul a fost gândit ca parte a volumului al doilea al romanului Bouvard și Pécuchet, pe care Flaubert n-a mai apucat să-l scrie.

Un compendiu de exprimări stereotipe și informații eronate ce se pot regăsi în scrierile flaubertiene (Irina Mavrodin spune în prefață că „matricea fiecărei fraze rostite de Homais, personajul din Madame Bovary, poate fi găsită în Dicționar), volumul funcționează și ca un „dosar al prostiei omenești", cum îl numește Maupassant. Rolul pe care i-l atribuise Flaubert era acela de a documenta, de a ironiza și, totodată, de a stopa circulația acestor clișee. Nu ne putem da seama în ce măsură i s-a realizat această ultimă intenție, cert este că unele sintagme au reușit să străbată secolele, pentru a se regăsi, la fel de robuste și de uzuale, în limbajul contemporan.

Text și fotografii de Ema Cojocaru

Dicționar de idei primite de-a gata, de Gustave Flaubert

Traducere din limba franceză, prefață şi note de Irina Mavrodin

Ilustrații de Mircea Pop

Colecția Clasici ilustrați, Editura ART, 2018