Istoria necesară a unui supraviețuitor din iadul construit de oameni

Într-o lume în care instigarea la ură devine o armă din ce în ce mai folosită, e vital să ne facem temele. Ceea ce înseamnă, printre altele, să privim lucid în oglinda istoriei. Mai este oare acesta un om? e o unealtă absolut necesară din trusa oricărui cititor care caută răspunsuri la întrebări fundamentale despre ce înseamnă natura umană și cum e ea modelată de jocuri politice și consecințele lor catastrofale, despre supraviețuire în infernurile construite de oameni, despre istoria la persoana întâi.

Cartea a fost scrisă imediat după ce autorul ei, chimistul italian Primo Levi, a fost eliberat din lagărul de la Auschwitz, unde fusese închis timp de un an. E o mărturie la cald despre realitatea lagărului, cu ororile ei și din ce în ce mai improbabilele ei scântei de speranță și despre regulile unei lumi de coșmar și cum se adaptează la ele oamenii aruncați acolo de-a valma. Levi, cu mintea rațională a omului de știință, a celui care observă reacții și fenomene, își spune însă povestea extrem de simplu și tranșant, fără să analizeze excesiv, fără să dea verdicte. Și tocmai de aceea, când citești despre toată suferința, umilința, absurdul și moartea care încap în anul de prizonierat, impactul e cu atât mai brutal:

„Să închizi între fire de sârmă ghimpată mii de indivizi de vârste, condiții, origini, limbi, culturi și obiceiuri diferite și să-i supui unui regim de viață constant, controlabil, identic pentru toți și mai prejos de orice necesitate e cel mai diabolic experiment pentru a stabili ce este esențial și ce este dobândit în comportamentul animalului-om în lupta pentru existență.”

Deși despre Holocaust s-a scris uriaș, cartea lui Primo Levi, trimis în lagăr când avea 24 de ani, are o forță cu totul neobișnuită. Trece dincolo de orice ideologie și diferențe culturale ori sociale, și te pune, ca cititor, față în față cu ceea ce rămâne din oameni atunci când se pune în mișcare mașinăria urii. În același timp, te ajută să înțelegi că evenimente a căror atrocitate e, pentru orice minte rezonabilă din 2018, de neimaginat, sunt totuși posibile.  

Un text de Maria Andrei

Fotografii de Ema Cojocaru

Mai este oare acesta un om?, Primo Levi

Traducere din limba italiană de Doina Condrea Derer

Colecția Desenul din covor, Editura ART, 2018