Interviu cu Raluca Poenaru în #pauzadecitit

În Anul Cărții, chiar de Ziua Internațională a Cărții, Grupul Editorial Art a lansat un nou proiect: Pauza de Citit. 

Venim în ajutorul companiilor care investesc în dezvoltarea personală a angajaților, atât în timpul orelor de serviciu, cât și în afara acestora. Stres? 15 minute de lectură. Monotonie? 15 minute de lectură. Nevoie de un boost motivațional? Ai ghicit. Tu și o carte. 15 minute. Nicio notificare nu te bâzâie în colțul de jos al cărții. Niciun e-mail necitit nu-ți sare-n ochi printre capitole. Cartea nu are nevoie de nimic de la tine, dar îți dă totul.

Am invitat-o pe scriitoarea Raluca Poenaru să ne răspundă la câteva întrebări. Luați o pauză și citiți  interviul de mai jos.

Cărțile în format fizic vs. format digital. Ce avantaje și dezavantaje credeți că au cele două formate pentru cititorii tineri?

Raluca Poenaru: Un Kindle e mai mic decât o agendă și poate cuprinde o întreagă bibliotecă universitară. Îl strecori în geantă sau în buzunar și, când n-ai ce face, citești. Poți citi cât aștepți autobuzul, poți citi în metrou, poți citi în pauza dintre două cursuri. Dacă îl uiți acasă, nu mai citești... Dar și cartea o poți uita acasă. Telefonul, în schimb, nu-l uită nimeni acasă. Poți citi și pe telefon. Există eBook-uri, ziare și reviste în format electronic.

Putem crede că lectura digitală e interesantă doar pentru cititorii „mobili”. Astfel, în loc să cari două cărți de 500 de pagini care cântăresc 1 kilogram, ai un „device” cu milioane de pagini, care cântărește 150 de grame și care se aprinde dacă e întuneric. Numai că asta nu prea te interesează dacă vrei să citești acasă. În schimb și acasă te interesează că oferta de lectură „electronică” e, practic, inepuizabilă, că ai la dispoziție un dicționar instant, că poți găsi în mai puțin de 5 secunde un cuvânt sau o sintagmă într-un text cu sute de mii de cuvinte... Sigur, se poate termina bateria, cărțile nu pot fi împrumutate, se poate discuta dacă pe termen lung, cititul pe ecran îți afectează vederea... dar totuși, avantajele sunt imbatabile, cel puțin în ceea ce-i privește pe tineri.

Copiii citesc doar dacă părinții citesc? Cum ajung cărțile dumneavoastră la copiii care nu cresc cu o bibliotecă în casă și cu părinți cititori?

R.P.: Ne mirăm când vedem copii de 2-3 ani manevrând cu o dexteritate fantastică telefonul, telecomanda sau laptop-ul. De fapt, e ceva absolut normal. Într-o primă fază, copii nu fac altceva decât să-i observe și să-i imite pe cei din jurul lor. Cu siguranță, în casele în care se citește mai mult decât se butonează telefonul, copiii își fac de lucru cu cărțile: în funcție de vârstă, le mâzgălesc, le colorează, le admiră pozele sau... le citesc.

Desigur că sunt foarte mulți copii care citesc, deși nu au părinți cititori și nici prea multe cărți acasă. Dar cum ajung cărțile la copiii ai căror apropiați nu citesc? Aici ar trebui să se vadă implicarea celor care se ocupă de educație, de cultură, de orientarea și formarea tinerilor. Dacă m-ar întreba pe mine cineva, ar trebui făcută o campanie asemănătoare campaniei: Pentru sănătatea dumneavoastră...

Cititul ar trebui promovat la nivel național așa cum se promovează mișcarea, lichidele, fructele și legumele etc. Cititul ar trebui promovat în grădinițe și școli, ar fi bine să se organizeze concursuri și cluburi de lectură, ar fi frumos să existe mai multe biblioteci și biblioteci mobile care să meargă de la o școală la alta, inclusiv în sate, ar fi util să se înființeze niște spații publice (în magazine sau chiar pe stradă în cutii speciale) în care oamenii să lase cărțile de care nu mai au nevoie și să ia alte cărți (gratis)...

Ne dorim să existe o pauză de citit la locul de muncă. Ce-ați zice dacă într-o zi ați afla că toate companiile încurajează lectura la birou?

R.P.:  Mi se pare o idee foarte bună și aș fi extrem de încântată dacă s-ar putea pune în practică. Lectura te ajută să te relaxezi, să te desprinzi de task-urile, deadline-urile și to-do list-urile zilnice și să treci într-un univers complet diferit. Iar asta ajută enorm, chiar dacă se întâmplă doar o jumătate de oră sau o oră pe zi.

În general, pauzele la birou se petrec cu colegii. Ceea ce e foarte bine. Numai că, de cele mai multe ori, discuțiile din pauze nu sunt altceva decât continuarea ședinței care tocmai s-a terminat, prelungirea brainstorming-ului de mai devreme, creionarea unui nou proiect sau optimizarea celui care e în derulare. Așa că pauza... nu prea e pauză.

O pauză în care citești îți oferă destinderea de care ai nevoie pentru a-ți continua eficient activitatea. Iar pauzele sunt de obicei mai mult decât tradiționala pauză de masă. Gândiți-vă la fumători! Niciodată n-am fumat și mereu am fost invidioasă pe cei care-și petrec minim 10 minute pe oră în balcon sau în fața firmei, la o țigară... De ce nu ne-am petrece și noi, nefumătorii, 10 minute pe oră cu o carte în mână? Desigur că și fumătorii ar putea la fel de bine să fumeze citind...

Raluca Poenaru a scris cartea Pericol  publicată la Editura Arthur (2017) și Plufii apărută la Vlad și Cartea cu Genius (2019)