Interviu cu Alex Moldovan despre volumul „Decuplări monstruoase”
Îndrăgitul autor Alex Moldovan ne face o surpriză anul acesta, însă nu cu o carte pentru copii, așa cum ne-a obișnuit, ci cu un volum de flash fiction intitulat Decuplări monstruoase. Sarcasm, umor, scenarii absurde sau pur și simplu neobișnuite, totul relatat în doar câteva fraze – un mod de expresie cu care sunteți probabil obișnuiți, dacă ați citit postările de blog și de Facebook ale autorului în ultimii ani.
Puteți lua autografe de la Alex Moldovan vineri, 30 mai, de la ora 19:00, când volumul Decuplări monstruoase este lansat la Salonul Internațional de Carte Bookfest de la Romexpo, pe Scena Arca. Alături de autor participă T.O. Bobe și Ema Stere, într-o discuție moderată de Dragoș Dodu.
Alex Moldovan, anul trecut am discutat cu ocazia lansării unei cărți pentru copii, Dani G. și castelul celor trei măgăruși, iar anul acesta ne iei din nou prin surprindere cu o carte pentru adulți, Decuplări monstruoase. Care e povestea din spatele acestui volum? Spui câte ceva despre asta în introducere, dar mi-ar plăcea să aud the long story.
Ar fi straniu să ofer o variantă extinsă a poveștii când volumul meu grupează o sută și ceva de povestiri aparținând unui gen concis prin excelență. Cartea adună texte scrise în epoca de aur a blogurilor, adică undeva între 2008 și 2010, pe vremea când Facebook-ul abia începea să facă ochi și bani. Le-am găsit, le-am recitit, am decis că nu mi-e rușine cu ele și le-am trimis la editură. Am făcut doar mici ajustări, poate o virgulă în plus sau un adjectiv în minus, dar n-am umblat la fond. E partea care mă bucură și totodată mă sperie: dacă textele mi se par încă valabile e posibil să nu fi evoluat mai deloc în tot acest timp? E o perspectivă nu tocmai îmbucurătoare.
Ești și cititor sau mai degrabă scriitor de flash fiction? Spune-ne câțiva autori care-ți plac – cei care te citesc mai demult se gândesc deja la Thomas Bernhard, pe care-l menționezi și în proza Vocea umană.
Ce a fost la început: scrisul sau cititul? Orice scriitor e, în primul rând, cititor, n-ai cum să faci altfel. Citesc cu încântare proză scurtă de când mă știu – poate pentru că am atenția fracturată, poate pentru că-mi place concizia, poate pentru că am crescut cu bancuri – și nu-i înțeleg pe cei care o evită. Ca să dau și câteva nume, pe lângă Bernhard îmi plac autori cum ar fi Lydia Davis, Raymond Carver, Lucia Berlin sau Sławomir Mrożek. A, plus Borges și Harms. Cum să nu-ți placă Harms?
Ce te stimulează, ce te irită, ce te determină să te apuci de scris? Ai teme predilecte, obsesii, enervări recurente sau scrii despre orice?
Sincer, mă irită aproape tot, dar trebuie să filtrez. Oamenii își închipuie că dacă scrii o carte poți pune în ea toate tâmpeniile care-ți trec prin cap. Nimic mai fals. E limpede că nu poți scrie toate tâmpeniile, ci doar o mică parte. Cel mai bine scriu reactiv, când mă enervează rău ceva – o situație absurdă, o vorbă aruncată aiurea, un om care face lucrurile într-un mod absolut corect, dar total greșit. Are sens ultima chestie? Probabil că nu.
Te-ai gândit să transformi câteva din aceste mini-scenarii în povestiri mai lungi sau chiar într-un roman? La munte funcționează perfect în forma actuală, dar e și o bună premisă de poveste horror plină de umor negru.
Nope. Îmi plac așa cum sunt.
Te interesează ce părere au cititorii tăi? De pildă, cei contrariați de ciclul Despre artă - Tot despre artă - Despre artă din nou?
Ciclul despre artă e fix genul de exercițiu autoreferențial care-mi place mie – îl înțelegi sau nu, dar dacă te face să ridici din sprânceană, e bine. Dacă te enervează, e și mai bine :)
S-ar zice că social media ne-a transformat pe toți în autori de flash fiction… Ce i-ai spune cuiva care crede că e foarte simplu să-ți transformi postările de blog sau de Facebook într-o carte vandabilă?
I-aș spune să încerce. Serios! Dar să nu se supere dacă nu-i iese. Am spus-o de mai multe ori: pentru mine Facebook-ul a fost cea mai bună școală de scris. Am petrecut mai mult timp cioplind la postări de două-trei rânduri decât au stat unii scriind romane. Nu zic asta cu superioritate, ci cu amuzament. Să scrii bine pe social media nu-i deloc ușor. Cunosc mai puțini autori români valoroși decât oameni care să scrie statusuri cu adevărat memorabile. E un skill aparte – între literatură, stand-up și haiku.
Cum ai ales titlul volumului? Văzând cuprinsul, încă n-ai scris proza intitulată Decuplări monstruoase. :) Accepți o provocare, s-o scrii chiar acum, pentru interviul nostru?
Titlul volumului mi s-a revelat, ca să zic așa, după ce cineva m-a acuzat, în subsolul unei postări de Facebook, că aș practica o „acuplare monstruoasă” cu profesorii din școlile în care sunt invitat pentru a mă întâlni cu cititorii, distinsul opinent lăsând să se înțeleagă că aș face totul doar din rațiuni financiare. Little did he know... Comicul involuntar și răutatea gratuită (sic!) fiind niște mărci ale textelor din cartea mea, m-am simțit aproape obligat să-i preiau formula, cu un mic twist, desigur. Și pentru că îmi plac provocările, iată și o povestire care poartă titlul volumului, pe care o voi include într-o eventuală viitoare ediție.
