Fredrik Backman nu scrie romane. Fredrik Backman ţese poveşti.

L-a creat din metal şi lemn, din durere şi sacrificii, pe Ove, un bătrân morocănos şi predispus la insulte, care rosteşte adevărul fără să ţină cont de sentimentele celor din jur. A clădit-o din amintiri şi regrete, din hârtie şi cerneală, pe Bunica, o vrăjitoare a cuvintelor, vulcanică, îndrăzneaţă şi delicios de ironică, păstrătoarea tainelor din Tărâmul aproape treaz.

Regulile s-au schimbat în Scandalul; de data aceasta, Backman ne oferă un personaj diferit, mult mai complex şi aproape imposibil de stăpânit: Björnstad, oraşul care urăşte şi distruge, însetat de răzbunare, unde părinţii plâng în pădure, iar copiii sunt şantajaţi şi persecutaţi de persoanele ce ar trebui să îi protejeze şi să le respecte deciziile, oraşul care scoate în evidenţă tot ce este mai rău şi violent din oameni, unde conflictele şi fobiile sunt hrănite, aşteptând primul semn de slăbiciune sau de revoltă, prima piatră aruncată şi primul suflet sacrificat.

Hocheiul este credinţă. Hocheiul este sportul rege.

Viitorul tău este scris în funcţie de cât puternic loveşti pucul şi cât de rapid eşti pe gheaţă. Nimic altceva nu contează. Ambiţia ce te-a ajutat să obţii o bursă şi să îţi faci numele cunoscut pe buzele tuturor, legăturile de familie, visele şi idealurile din copilărie. Toate realizările pălesc dacă hocheiul nu a avut un rol de jucat; în goana lor pentru glorie și titlu, personajele devin fanatice, „manipulate” de pasiunea și devotamentul ce ii unește pe toți, de la antrenori, părinți și jucători la suporterii din tribune, bătăușii din jurul stadionului, „gărzile de corp” ale jucătorilor sau clienții fideli ai barului („băieții” Ramonei).

Capitol cu capitol, pagină cu pagină, hocheiul este acolo, prezent. Şi-a schimbat de nenumărate ori înfăţişarea. Nu şi intenţiile. Jucătorii trebuie să devină mai buni, să îşi dorească să fie recrutaţi în liga superioară. Atenție la verb. Nu este pot. Nu este vor. Întotdeauna este trebuie. Crescuţi de mici într-o comunitate unită, ei par să nu aibă de ales: savurează fiecare secundă petrecută pe gheaţă, sunetul spart al pucului lovit de crosă, adrenalina care le dirijează picioarele cât mai aproape de poarta adversarului, susţinerea înflăcărată a tribunei, faima şi succesul ce îi aşteaptă după un sezon perfect.

Echipa este viaţă. Echipa este familie.

Au fost câteva scene care m-au cutremurat. Abuzul psihic şi verbal depăşeşte în intensitate şi efect violenţa fizică, singurul răspuns cunoscut de personaje când unul dintre jucătorii-cheie este „ţinta” unui scandal. Zvonurile sunt suficiente pentru a semăna neîncredere şi suspiciuni, dar ele sunt repede înlăturate şi mascate pentru a nu periclita „strălucitul” viitor al oraşului. Urşii din Björnstad se apără şi se susţin chiar şi când unul dintre ei greşeşte. Nu vorbim de un accident sau de o neînţelegere: nucleul tuturor conflictelor pune sub lupă o temă actuală, foarte controversată şi sensibilă.

Din păcate, toţi au o părere sau un cuvânt de spus. Adevărul este ignorat şi respins, înlocuit cu o uşurinţă alarmantă de o scuză mârşavă şi degradantă, singurul răspuns acceptat de comunitate. Înţelegerea acestui fapt m-a cutremurat: e cumplit să vezi cum toţi se întorc împotriva ta fiindcă ai curajul să îţi susţii punctul de vedere, însă să fii acuzat şi hărţuit pentru că acţiunile tale pun în pericol viitorul echipei... oare chiar merită Björnstad un astfel de sacrificiu? O viaţă pentru o minciună? Un copil pentru un sport?

Fredrik Backman surprinde cu un talent imposibil de egalat iubirea în toate formele sale, legătura „preferată” fiind cea dintre părinţi şi copii. Poate să fie toxică şi sufocantă, manipulatoare şi înşelătoare sau sinceră şi duioasă. În Scandalul locuim în zeci de case şi familii, suntem martorii unor scene emoţionante şi neaşteptat de blânde, de o simbolistică uimitoare, însă asupra tuturor planează o confesiune ce m-a bântuit pe toată durata lecturii: uneori, părinţii nu îşi pot proteja copiii.

Text și fotografii de Simona Stoica

Scandalul, Fredrik Backman

Traducere din limba suedeză de Andreea Caleman

musai, 2018