#Fragment „Walden sau Viața în pădure" de Henry David Thoreau

Walden sau Viața în pădure este o carte cult, nu doar pentru doctrina trancendentalistă cristalizată la începutul secolului al XIX-lea în jurul Clubului Transcendental din Cambridge sau pentru gândirea filosofică universală, ci și pentru literatura americană. Cu ea ia naștere nature writing, gen literar bazat pe melanjul dintre observarea naturii și considerațiile autobiografice. Devine carte-far pentru generația beat americană și pentru generația `68 a Franței, tinerii revoluționari care au pornit cea mai importantă mișcare socială a secolului al XX-lea.

Walden nu este nici roman, nici autobiografie, nici jurnal naturalist, este o critică acerbă a societății, un pamflet adresat modernității. Thoreau se folosește de lungile pasaje pe care le dedică naturii și autoizolării în mijlocul naturii pentru a ajunge la concluzii filosofice care cer reformarea lumii occidentale și a eticii acesteia. În Walden, Thoreau ne pune în fața introspecției, a propriei căutări a sensului într-o lume din ce în ce mai marcată de industrializare și transformare a mediului înconjurător. Natura este un personaj în sine în această carte. Nu degeaba gândirea ecologistă modernă vede în ea manifestul întoarcerii la și în natură și conștientizarea nevoii de a proteja mediul.

Nici cinematografia nu a rămas neinfluențată de opera lui Thoreau, citate din aceasta apărând în Dead Poets Society (1989) sau Into the Wild (2007).

Descoperiți mai jos cum puteți face să trăiți muncind puțin și cu cap, neirosindu-vă în efroturi inutile:

„Cei mai mulți oameni, chiar și în această țară comparativ liberă, din cauza ignoranței și a greșelii, sunt atât de ocupați cu pretinsele griji și muncile inutil de grele ale vieții, încât fructele ei cele mai bune nu pot fi culese de ei. Degetele lor, din cauza trudei excesive, sunt prea neîndemânatice și tremură prea mult. De fapt, muncitorul nu are răgaz pentru o adevărată integritate de zi cu zi; el nu-și poate permite să întrețină cele mai omenești relații cu oamenii, căci munca lui nu ar mai fi apreciată pe piață. El nu are timp să fie altceva decât o mașină. Cum poate să-și amintească bine propria ignoranță – pe care creșterea sa o necesită – cel care trebuie să-și folosească atât de des cunoștințele? Ar trebui să-l hrănim și să-l îmbrăcăm uneori cu generozitate și să-l încurajăm cu vorbele noastre înainte de a-l judeca. Cele mai delicate calități ale firii noastre, asemeni petalelor de pe fructe, pot fi păstrate numai printr-o îngrijire foarte atentă. Totuși nu ne comportăm față de noi înșine sau unul față de altul cu atâta gingășie.

Câțiva dintre voi – o știm cu toții – sunteți săraci, găsiți viața foarte grea, vă sufocați uneori, ca să spunem așa, căutându-vă suflul. Nu am nicio îndoială că unii dintre voi, cei care citiți această carte, nu puteți plăti toate mesele pe care le-ați mâncat de fapt, sau hainele și pantofii care se uzează cu repeziciune, dacă nu s-au și stricat deja și ați ajuns la această pagină irosind timp împrumutat sau furat, păgubindu-vă creditorii de o oră. E foarte evident faptul că mulți dintre voi duceți niște vieți meschine și netrebnice, căci ochiul mi-a fost ascuțit de experiență; mereu pe muchie de cuțit, încercând să intrați în afaceri și încercând să ieșiți din datorii, o mlaștină foarte veche numită de latini aes alienum, arama altuia, fiindcă unele monezi ale lor erau făcute din aramă; trăind totuși și murind și îngropați fiind de această aramă a altuia; mereu promițând să plătiți, promițând să plătiți mâine și murind faliți astăzi; căutând să intrați în grațiile norocului să obțineți clientelă în nu știu câte feluri, în afară de cele urmate de închisoare; mințind, lingușind, bătând, chircindu-vă într-un ghem de politețe sau dilatându-vă într-o atmosferă de generozitate rară și vaporoasă ca să vă puteți convinge vecinul să vă permită să-i faceți pantofii, sau pălăria, sau haina, sau mașina, sau să-i importați alimentele; îmbolnăvindu-vă ca să puneți ceva deoparte pentru zile negre, ceva care să fie dosit într-un scrin vechi, sau într-un ciorap, sub tencuială sau, și mai sigur, într-o bancă din cărămidă; nu are importanță unde, nu contează cât de mult sau cât de puțin.”

Walden sau Viața în pădure de Henry David Thoreau

Traducere din limba engleză de Ștefan Avădanei și Alexandra Pascu

Colecția Cărți cult, Editura ART, 2020