Ficțiunea nigeriană reimaginează masculinitatea

Dacă vorbim despre ficțiunea nigeriană care își propune să exploreze probleme de gen, în general avem de-a face cu scriitoare care portretizează personaje feminine, cel mai adesea printr-o lentilă feministă. Chimamanda Ngozi Adichie, Lola Shoneyin, Chinelo Okrapanta și alte romanciere de seamă au vorbit public despre personaje feminine care contestă rolurile tradiționale, dar și despre reușita și suferința care vin la pachet. Dar, dacă „ar trebui să fim cu toții feminiști”, așa cum ne somează Adichie în titlul celui mai bine vândut eseu al său din 2014, atunci folosirea perspectivei feministe asupra personajelor masculine contemporane ar putea ajuta la revelarea luptei pe care o duc în timp ce explorează durerea, vulnerabilitatea și dorința.

În romanul ei din 2017, Rămâi cu mine, Ayọ̀bámi Adébáyọ̀ folosește o perspectivă narativă internă, construită pe două voci care alternează, pentru a reflecta înstrăinarea emoțională dintr-o căsnicie între doi oameni din clasa de mijloc. Pentru a citi aceste personaje în cheie feministă, trebuie enumerate mai întâi câteva criterii predominant occidentale folosite la definirea bărbatului evoluat. Este cineva care își permite să fie vulnerabil emoțional, respinge agresivitatea, susține autonomia femeii, își definește sexualitatea în mod liber, iar valorile constau din altceva decât puterea materială și socială. El se străduiește, intenționat sau intuitiv, să se împotrivească rețetelor limitate acceptate de cultură în definirea bărbăției.

Având în vedere aceste criterii, literatura modernă nigeriană duce pe umeri o povară originală. Okonkwo din capodopera lui Chinua Achebe din 1958, Things Fall Apart, este un studiu de caz pentru masculinitatea toxică. Deși asistăm la momente de sensibilitate interioară, Okonkwo echivalează emoțiile cu slăbiciunea, își bate nevestele fără nicio remușcare și compensează pentru îndoielile lăuntrice prin folosirea puterii politice autoritare. Într-o scenă șocantă în care nu vrea să pară slab și șovăielnic în fața execuției fiului său, îl execută el însuși în văzul lumii. Brutalitatea lui Okonkwo nu este o trăsătură de caracter, ci este în parte modul tragic în care el s-a raportat la deficiențele tatălui său, „frica ca nu care cumva să ajungă să-i semene acestuia”.

Protagonistul din Rămâi cu mine, Akin, are premise feministe. El își susține soția, pe Yejide, care are propriul salon de coafură. Nu pare deranjat de faptul că ea insită să ia deciziile de comun acord. Aceasta este o căsnicie nigeriană modernă. Akin este o fire introspectivă. El vorbește despre emoții și le spune acestora pe nume. Plânge. Totuși, rămâne prins în chingile tradiționale ale sexului pe care-l reprezintă. „Akin și-a definit propria masculinitate într-un mod care nu permite vulnerabilitatea sau exprimarea oricărei emoții care ar putea fi asociată cu slăbiciunea", mărturisește Adébáyọ̀ într-un interviu public. „Acest lucru este însoțit de o dorință reală de a fi intim cu Yejide. Însă, în cele din urmă, păstrarea aparenței a ceea ce el consideră ca fiind un «bărbat adevărat» este mai importantă decât să discute despre cum este el cu adevărat.”

Akin își ascunde emoțiile, atât față de cei din jur, cât și față de el. „Akin nu vrea să fie vulnerabil, nu doar cu soția sa, nici cu el însuși", a adăugat Adébáyọ̀. Se lasă condus de așteptările familiei lui. Când Akin și Yejide nu pot concepe un copil, producând conflictul central al romanului, familia îl confruntă și insistă să-și ia o a doua soție. Mesajul cu care încearcă să-l determine să facă asta este acela că dacă nu devine tată înseamnă că nu și-a îndeplinit misiunea de bărbat. Deși cuplul pretindea o falsă poligamie, el cedează. Adébáyọ̀ rezistă și nu-l judecă dur. „Este ușor să trivializezi dificultatea de a putea să te sustragi acestor așteptări. Aceasta este singura lume pe care a cunoscut-o, iar schimbarea modului în care înțelege lumea și a ceea ce este posibil pentru el este ceva care durează toată viața."

Ambele personaje ajung să se distrugă în izolarea și disperarea lor, dar în timp ce Yejide se retrage, înșală și suferă o deziluzie, Akin erupe în violență. El nu are un trecut violent, dar aceasta este declanșată de impotență, acea încununare a demoralizării bărbaților. Concret, impotența le îngreunează procesul de a concepe un copil, dar la nivel figurat, îl emasculează, producându-i o furie pe care nu o poate percepe în mod conștient. Tulburat în timpul unui botez, el își dezlănțuie în cele din urmă furia pe noua sa soție, cea de-a doua. „Botezul este dificil pentru el", explică Adébáyọ̀, „și cred că este momentul în care se crede atât de fals că nu mai poate gândi limpede. E beat și confuz, dar acel moment este unul de maximă adâncime. Nu poate separa sexualitatea de masculinitate. Așa că devine violent.”

Adébáyọ̀ a ținut cont de furia lui Okonkwo când a construit personajul Akin și a comparat jocurile de rol care-i făceau captivi. „Frica este firul care îl leagă pe Onkonkwo de Akin. Frica lui, ca și a lui Akin, îl conduce la violență. Forța masculină este ceva ce el simte că trebuie să exercite, ca nu cumva să fie considerat slab. Este remarcabil cât de mult din această expresie a masculinității nu vine neapărat din inimă sau cel puțin nu acolo își găsește originea. Poate că s-a născut dintr-o înțelegere mult prea tranșantă a așteptărilor pe care ceilalți le au de la ei și dintr-o teamă vecină cu teroarea, aceea că ceilalți ar putea să-i considere ratați.”

Un articol de Erik Gleibermann pentru World Literature Today

Sursa foto @ Facebook Ayọ̀bámi Adébáyọ̀

Rămâi cu mine, Ayọ̀bámi Adébáyọ̀

Traducere din limba engleză de Iulia Gorzo

musai, Editura ART 2019