Ești liber să faci ce vrei?

Cumva titlul Vegetaria îmi pare acum prea superficial pentru un roman atât de profund, dens, cu o tensiune crescândă în paginile sale, care abordează frontal unele dintre cele mai dure teme ale literaturii.

Yeong-hye decide să fie liberă! După o viață în care s-a supus unui tată abuziv și, mai apoi, unui soț absent și insensibil, Yeong-hye decide să fie liberă. Și cum orice drum începe cu pași mici, tânăra femeie hotărăște să renunțe să mai mănânce carne, orice fel de carne, pentru totdeauna. Totul în urma unui vis violent și sângeros.

Un astfel de gest ar putea părea minor, dar în contextul unei familii care îți spune exact ce așteaptă de la tine - să fii supusă și să te porți precum toți ceilalți - gestul capătă proporțiile unei revolte care nu poate fi lăsată fără a se încerca înăbușirea ei.

Și pentru că eroina rămâne fermă pe poziții chiar cu prețul unei internări la psihiatrie, se trece la consecințe: soțul o părăsește pentru că în ea nu mai recunoaște femeia ștearsă și insignifiantă pe care a ales-o de nevastă pentru a-și îmblânzi propriile complexe.

Astfel începe o dureroasă călătorie a tinerei femei spre autocunoaștere, un fel de drum care oscilează între clacare totală și vindecarea unor traume profunde și vechi, traume care par a răbufni în primul rând în subconștient, în coșmar. E ca și cum ea s-ar transforma într-o crisalidă pentru că sufletul-i nu a rezistat la condițiile mediului social. Un individ perfect adaptat în aparență care ajunge să își respingă ușor, ușor propria viață culminând cu respingerea propriului corp. Un text despre fragilitatea „normalului” pe care îl trăim zi de zi.

„Idioților... cu trupul tău poți face ce vrei tu. Corpul tău este singurul lucru cu care poți face ce-ți trece prin cap... dar și așa, tot nu-ți iese așa cum vrei.”

Romanul este structurat în trei părți, fiecare cu o voce diferită care relatează faptele. Primă parte a romanului este relatată din perspectiva domnului Cheong, a soțului. Lipsa de înțelegere, de empatie și de egalitate sunt cu atât mai revoltătoare cu cât ochii prin care vezi acțiunea sunt ai lui.

În cea de-a doua parte a cărții, vocea povestitorului este cea a cumnatului; de data aceasta avem un narator asaltat de emoții, care se îneacă într-un preaplin al lor, însă, cumva, tot acest șuvoi de sentimente își ratează ținta, nepreocupându-se nici un moment să înțeleagă făptura din fața lui pentru că el o privește pe Yeong-hye ca pe un obiect artistic, parte din experimentele lui.

Abia în ultima parte a romanului vocea naratorului devine feminină, sora protagonistei. Și pe lângă narator se schimbă și respirația textului, cadența lui devine mai gravă, mai lentă, mai profundă... Pentru că Yeong-hye renunță pur și simplu, prin proprie voință, la a trăi, iar sora ei cumva moștenește consecințele despre care vorbeam mai devreme. Acțiunile lui Yeong-hye continuă să aibă consecințe, dar acestea nu mai cad supra ei, căci ea a reușit gestul suprem: să își impună voința în fața violenței și nepăsării sociale.

O carte „grea”, care te pune pe gânduri, primul roman al scriitoarei sud-coreene Han Kang se înscrie în tradiția literară națională fiind formată din trei nuvele contopite mai apoi într-un roman. Un prim roman care pare decantat îndelung, care ia o poveste extraordinară, neverosimilă, ieșită din comun și o transformă în purtătoarea unui semnal de alarmă despre adevărata libertate a individului și mai ales a femeii în societate.

Un text de Andreea Chebac

Vegetariana, Han Kang

Traducere din limba coreeană de Iolanda Prodan

musai, 2016