Cine e autorul „Furtunii perfecte”?
Pe Sebastian Junger îl știți cel mai bine, probabil, pentru Furtuna perfectă, cartea în care reconstituie o tragedie din timpul unei super furtuni din 1991: dispariția vasului de pescuit american „Andrea Gail” și moartea celor șase pescari de la bordul ei. Deși poate asociați mai degrabă numele cărții cu George Clooney și Mark Wahlberg, starurile din ecranizarea ei. Dar Sebastian Junger este și el un star în lumea jurnalismului.
Născut în Belmont, Massachusetts, dintr-o mamă pictoriță și un tată fizician, multi-etnic – care a fugit din Germania nazistă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial ca să studieze la Harvard –, autorul Furtunii perfecte (volum disponibil în colecția Sapiens) a avut o viață furtunoasă. A studiat antropologia culturală, s-a specializat în vindecarea arborilor și a fost corespondent de război.
A scris pentru Vanity Fair din mai multe zone de conflict, fiind preocupat mereu de probleme care țin de drepturile omului. În 1996, a trimis prima sa corespondență din Afganistan, iar în toamna lui 2000 s-a numărat printre ultimii occidentali care l-au însoțit pe comandantul de gherilă Ahmad Shah Massoud în războiul său împotriva talibanilor. A prins războiul civil din Sierra Leone tot în 2000, cel din Liberia l-a ținut captiv în Monrovia în 2003, iar rebelii din Delta Nigerului l-au luat ostatic pentru scurtă vreme în 2006. A câștigat premii naționale pentru modul în care a acoperit procesele pentru crime de război din Kosovo și pentru filmările sale din Afganistan.
Pe acestea din urmă le-a făcut în 2007, când s-a dus cu fotoreporterul Tim Hetherington în Valea Korengal – una dintre cele mai violente zone ale războiului din statul asiatic – ca să documenteze un pluton de soldați americani. Ambii au filmat secvențe de luptă la prima mână, pe care le-au publicat în presă. Interesul uriaș cu care au fost întâmpinate i-au determinat să pună bani de la ei și să le transforme într-un documentar, în care au inserat și interviuri cu soldații. Așa s-a născut Restrepo – un film botezat după soldatul Juan Restrepo, mort pe front, care urmărește în cel mai mic detaliu psihologic un an de luptă din viața plutonului.
Documentarul a fost nominalizat la Oscar. Junger a făcut și altele. Unul dintre ele este un tribut adus chiar lui Hetherington, după moartea acestuia într-o explozie cu mortar din Libia. Korengal (2014) dezvoltă și mai mult experiențele soldaților din Restrepo, iar The Last Patrol (2014) încheie această trilogie de război: Junger, fotoreporterul Guilermo Cervera și doi veterani americani pornesc într-o drumeție de-a lungul căii ferate – ceea ce este ilegal în SUA – și povestesc despre război, despre cât de greu le-a fost să se reintegreze în societate după Afganistan, despre alienare sau despre problemele pe care le-au avut cu tații lor în copilărie.
Junger a sărit apoi și la războiul din Siria, pe care l-a analizat în Hell on Earth (2017). Un documentar co-regizat de el și concentrat pe povestea de supraviețuire a doi frați sirieni și a familiilor lor; aceștia se ascundeau de război într-o cameră din ciment de lângă Aleppo, după ce fuseseră forțați să părăsească orașul.
Jurnalistul american are și trei cărți de război – una despre ce a văzut în Valea Korengal (War); una în care și-a adunat articolele despre locuri și ocupații periculoase (Fire) și unde scrie atât despre Ahmad Shah Massoud și genocidul din Kosovo, cât și despre negoțul cu diamante sau oamenii care se luptă cu incendiile în SUA; și una care este în pregătire la Editura ART (Tribe), unde analizează veteranii de război dintr-o perspectivă antropologică: după ce au luptat în plutoane unde erau ignorate rasa, religia și orientările politice, aceștia se întorc într-o societate ostilă și fragmentată.
Junger a scris și despre războiul omului cu forța nebănuită a naturii – în Furtuna perfectă, și despre moartea unei femei despre care el bănuiește că ar fi fost ucisă de criminalul în serie „Boston Strangler” (A Death in Belmont). Crima a avut loc în Belmont, orașul natal al jurnalistului, cu o zi înainte de captarea unei fotografii în care Junger avea un an și ședea în poala mamei lui. Pe fundal erau doi muncitori care lucrau la casa familiei. Singurii din poză care se uitau la cameră erau bebe Junger și unul dintre muncitori, Albert DeSalvo – poreclit mai târziu „The Boston Strangler”.
Astăzi, Sebastian Junger locuiește în mare parte în New York, unde e coproprietarul barului „Half King” („Pe jumătate rege”, în traducere liberă) – botezat așa după numele unui luptător indian din tribul Seneca, renumit pentru faptul că juca la ambele capete în timpul Războiului de Șapte Ani, purtat între coloniștii americani și cei francezi pentru controlul asupra a ceea ce este astăzi Pittsburgh. Barul este destinat jurnaliștilor.
Articol de Dacian Negrea
