Cinci texte clasice rescrise în vremuri de distanțare socială

În vremurile dificile pe care le trăim cărțile sunt menite să aducă alinare și confort. Să reducă distanțele și să fie un motiv bun de apropiere. Totodată, se prea poate ca acum să fim tentați să citim îndeosebi doar cărți despre  molime, boli sau izolare. Ei bine, cu un mic exercițiu de imaginație, orice text poate fi o poveste despre pandemia pe care o traversăm. Așa că fiți atenți: am rescris pentru voi cinci începuturi de romane clasice adaptate pentru distanțarea socială. Sperăm să va aducă bună dispoziție :)

Jurnal pentru Stella, Jonathan Swift

Chester, 2 aprilie 20… (nu știm dacă și când va ajunge scrisoarea)

Jo îți va istorisi totul până la urcarea în izoletă: după aceea, pezevenghii au mărit miza, cerând să facem două teste în loc de unul și zicând că dacă nu am fi ieșit și am fi respectat regulile de igienă, poate am fi scăpat de carantină; dar după o jumătate de ceas ajungeam la triaj, căci sărmanii doctori își așteptau necugetații. Călătoria (a se citi „carantina”) a ținut paisprezece zile; aici, acasă, am ajuns aseară, și socot că n-o mai pornim afară prea curând.

Frankenstein, Mary Shelley

SCRISOAREA I

DOAMNEI SAVILLE, Anglia

St. Petersburg, 11 mar. 20... nu știm dacă si când va ajunge

Te vei bucura să afli că, datorită presimțirilor tale atât de întunecate, toate nenorocirile mi-au tulburat pre-începutul călătoriei. Nici nu am apucat să plec că prima mea grijă a fost să încui ușa și să mă dezinfectez, scumpă soră, mă simt cum nu se poate mai ipohondru și paranoic și pe zi ce trece izolarea îmi sporește încrederea în succesul ocolului lumii din fotoliu.

Dracula, Bram Stoker

Când îmi imaginam că voi pleca în excursie, soarele avea să strălucească peste Munchen, iar văzduhul avea să fie plin de acea veselie caracteristică începutului verii. Trăsura avea să se urnească, iar her Dellbruck (patronul hotelului Cele patru anotimpuri, unde aveam să tragem) avea să-mi iasă înainte spre a-mi ura plimbare plăcută.

Dar acum, nu-mi mai imaginez nimic. Aș putea avea totuși o adeverință sau o declarație pe propria răspundere ca să pot fi oaspetele lui Dracula, dar îmi e teamă că motivele mele nu sunt întemeiate (iar economiile mele limitate), așa că am ales să stau acasă și să-mi imaginez cum ar fi fost sa fiu oaspetele lui Dracula. Cred că s-ar fi lăsat cu...

Poveste despre două orașe, Charles Dickens

Este cea mai bună dintre vremi, este cea mai năpăstuită dintre vremi, este epoca carantinei, dar și a inconștienței, veacul necredinței, veacul neîmpărtășirii, răstimpul Luminii, răstimpul întunecimii (era greu să le separi respectând recomandările izolării), primăvara izolării, iarna izolării, vara izolării, izolarea timpului, aveam geamurile în față, aveam măștile pe față, ne tot duceam la farmacii, nu ne mai cufundam la metrou - pe scurt, epoca aceasta este atât de asemănătoare cu cea din vremea lui Caragea, încât unele din autoritățile cele mai proeminente au stăruit să fie prezentată, în tot ce avea ea bun sau rău, numai la gradul superlativ.

Idiotul, F.M. Dostoievski

Era pe la sfârșitul lui martie. Pe o vreme de moină, acceleratul de Varșovia rămăsese în carantină în gara din Petersburg. Ceața era atât de groasă, încât lumina zilei răzbea cu greu, iar prin ferestrele dezinfectate ale vagoanelor, nu se putea desluși nimic la zece pași. Printre călători se aflau și unii care se întorceau din străinătate și care trebuiau testați prioritar; cele mai ticsite erau însă compartimentele de clasa a treia: lume măruntă, oameni purtați de nevoie și de treburile zilnice, purtând în mână declarațiile pe propria răspundere, venind de pe meleagurile mai apropiate. Cum era și firesc pentru riscurile pe care și le asumaseră, toți păreau obosiți, tușeau și dădeau semne de temperatură crescută.