#Ce citesc traducătorii? Recomandările Mirunei Voiculescu

Miruna Voiculescu este traducătoare din limba engleză, pasionată de arta și istoria traducerii. Implicit, și de cea a scrisului. Nu putea să rezulte decât o avidă cititoare. Ești curios să vezi care sunt titlurile atent selectate pe care le recomandă? Descoperă-le mai jos și citește-le mai apoi!

Prietenul de Sigrid Nunez, traducere din limba engleză de Iulia Gorzo

În traducerea vioaie și inspirată a Iuliei Gorzo, Prietenul se citește hap-hap cam ca un articol bun-bun din New Yorker. Preț de aproape 300 de pagini, Nunez își croiește drum printr-o pădure de motive de reflecție, un exercițiu la care sunt invitați să participe autori vii și morți, prieteni și cunoscuți, dar și tu cititorul. Cum scrii despre și cum treci peste o relație complicată care ți-a definit viața? pare să fie întrebarea la care Nunez se tot întoarce. Răspunsul e neașteptat, dar atât de uman/canin, încât îți înfrăgezește sufletul.   

Rămâi cu mine de Ayọ̀bámi Adébáyọ̀, traducere din limba engleză de Iulia Gorzo

Prima mea întâlnire cu o autoare nigeriană, Rămâi cu mine s-a citit pe nerăsuflate. Căsnicia lui Yejide și Akin începe romantic, noi doi împotriva lumii, conduși de o perspectivă modernă, după care, la primul obstacol serios, pare să cedeze în fața constrângerilor din afară, impuse de clasa de mijloc nigeriană și de relațiile de gen conservatoare. Mi-au plăcut personajele „în carne și oase” construite de Adébáyọ̀, personaje care ajung să-și reconsidere alegerile, să descopere o înțelegere nouă despre cei pe care credeau că îi cunosc, trăiesc nici sub vremuri, dar nici ignorându-le.

Femeia la 1000° C de Hallgrímur Helgason, traducere din limba engleză de Ioana Miruna Voiculescu

Helgason nu e adeptul economiei de mijloace, pune la bătaie tot ce știe și poate pentru a scrie biografia ficțională a excentricei Herra, inspirat de o conversație telefonică cu nepoata octogenară a primului președinte al Islandei. Deși are în centru trauma celui de-al Doilea Război Mondial, povestea e împănată cu versuri de dragoste, monologuri deșucheate, o teorie despre tradiția tăcerii islandeze, dar și o scurtă tipologie a flatulenței la bărbații nordici. Am petrecut luni de zile cu ea traducând-o, dar nu am avut timp să mă plictisesc.  

Inelele lui Saturn de W. G. Sebald, traducere din limba germană de Vasile V. Poenaru

S-a scris despre Sebald că a inovat genul romanului, dar e greu să-ți dai seama la ce să te aștepți. Proza lui m-a dus cu mintea la modelul din covorul persan care, cu simetria lui, prinde în capcană privirea, vrăjind-o și refuzându-i-se  (vezi Alfred Gell). Modul în care Sebald creează asociații – și te poartă – între bucăți de istorie, locuri, oameni, amintiri și texte ascunde firul conducător al cărții, lăsându-te doar să-l zărești când și când – deloc ușor pentru traducător. De câte ori mă gândesc la călătoria ușor hipnotică din Inelele lui Saturn, văd sclipirea heringilor pescuiți din Marea Nordului.   

De ce iubirea doare. O explicație sociologică de Eva Illouz, traducere din limba engleză de Virgil Stanciu

O carte mai veche, dar teribil de actuală, cum se spune, De ce iubirea doare își propune să explice suferințele și eșecurile din relațiile romantice moderne din perspectiva cauzelor lor socio-istorice, în opoziție cu unele pur psihologice. Deși nu duce lipsă de jargon sociologic, demonstrația autoarei se bazează pe interviuri și multă cultură pop. Pentru cei munciți de gânduri și nemulțumire de sine, e o gură de aer să aflăm că nu e doar vina noastră că suferim și nu ne găsim parteneri pe termen lung; suntem mișcați de forțe mai mari, raționalitatea excesivă și o inflație de alegeri/consumism fiind unele.      

Un articol de Miruna Voiculescu

Sperăm să te inspire recomandările Mirunei și îți propunem mai multe liste de lectură în secțiunea din site numită chiar așa: Recomandările traducătorilor. Lecturi frumoase în continuare!