Cartea lunii martie // Caractere atipice de Tom Hanks

Actorul, regizorul și producătorul american Tom Hanks s-a născut în California în iulie 1956. A jucat în peste o sută de filme și seriale de televiziune, pentru care a primit numeroase premii, inclusiv patru Globuri de Aur și două Oscaruri pentru cel mai bun actor – unul în 1993 pentru rolul din Philadelphia și altul în 1994 pentru interpretarea din Forrest Gump. Dincolo de cariera sa artistică, Hanks este un împătimit colecționar de mașini de scris, care au reprezentat o sursă de inspirație pentru volumul său de povestiri.

Credit foto © Austin Hargrave

Cele şaptesprezece povestiri reunite sub titlul Caractere atipice (aluzie nu doar la mozaicul de personaje, ci şi la maşinile de scris care devin laitmotivul întregului volum) ne prezintă drama unui veteran de război răscolit de amintirile din tranşee sau a unui tânăr care descoperă infidelitatea tatălui, aventurile unui multimilionar dependent de vacanţele înapoi în timp, experienţa unei femei divorţate care refuză să se lase sedusă, peripeţiile unei fete ce se vrea actriţă pe Broadway sau ale doi imigranţi bulgari care fug în America dornici să scape de atrocităţile comuniştilor. Şi, atipic, printre povestiri se strecoară patru articole de ziar, scenariul complet al unui film, precum și o prezentare cu note sarcastice a vieţii de star de cinema.

În interviul de mai jos Tom Hanks povestește câte ceva despre experiența de scriitor strâns împletită cu cea de împătimit colecționar de mașini de scris.

1. În fiecare dintre povestirile tale apare inevitabil și câte o mașină de scris. Când ai cumpărat-o pe prima dintre ele?

În vara lui 1978 am făcut trecerea de la prăpădita mea mașină de scris fabricată prin anii ’70 la o Hermes 2000 fabricată în ’50. Am adaptat puțin această această întâmplare și am inclus-o în colecția mea de povestiri cu titlul “Acestea sunt cugetările inimii mele.”

2. Care este, în opinia ta, diferența dintre a sta și a scrie la o mașină de scris și a face același lucru, dar cu ajutorul unui computer?

Mașina de scris este pentru muzică. Și litere. Computerul este pentru muncă. Și documente.

3. Când ai început să scrii?

Oficial m-am apucat de scris odată cu scenariul pentru That Thing You Do! din 1995. Atunci a fost prima dată când mi-a asociat numele cu un astfel de proiect, am fost plătit pentru asta și mi-am atras o critică remarcabilă din partea colegilor.

4. Care este acea carte pe care ți-ai fi dorit să o scrii? De ce?

The Glory and The Dream de William Manchester. Pentru că a surprins coloana vertebrală a istoriei noastre moderne începând cu Bonus March to Vietnam în toată aroganța, imperfecțiunea și umanitatea lui.

5. Care este fraza din carte de care ești cel mai mulțumit?

Sunt foarte încântat de imbecilitatea și autenticitatea acestui fragment din “Excursie în Orașul Luminilor”:

14.50-15.00 – Interviu radio cu TSR-1

15.05-15.15 –Interviu radio cu RTF-3

15.20-15.30 – Interviu radio cu FRT-2

6. Cum ai descrie colecția ta de povestiri?

Aceste povestiri sunt despre conexiunea bizară dar incontestabilă care definește condiția umană – și anume că destinele noastre depind de întâlnirile, întâmplătoare sau nu, din viețile noastre.

7. Cum ai descrie activitatea de scriitor?

Un nenorocit de lucru după altul, momente de viziuni nebune și degete înțepenite care nu reușesc să scrie suficient de repede pentru a ține pasul cu imaginile prea trecătoare din capul meu. Și multă fâțâială de colo-colo.

8. Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit în legătură cu scrisul?

Continuă să scrii. De la E.A. Hanks (o rudă). Nu te opri din scris.

9. De când lucrezi la acest proiect?

De aproape trei ani. Fiecare poveste la timpul ei. Deși “Rămâneți cu noi” este scenariul unui film care nu a mai fost produs, de prin anii ‘90.

10. Cum a început totul?

La câteva săptămâni după ce “Alan Bean plus patru” a fost publicată (n.n. The New Yorker, octombrie 2014) a venit oferta de la Penguin sau Random House sau Editura lui Scooby Doo sau cum s-o fi numind. Mă frământa de ceva timp gândul unei colecții, asta până când mi-a venit ideea să pun câte o mașină de scris în fiecare poveste. Apoi, după niște ani, iată că au apărut. Și totul a pornit de la o simplă fițuică cu nimic altceva decât niște titluri bătute la mașina de scris.

11. Unele dintre povestirile din colecția ta conțin personaje recurente - Hank Fiset, MDash, Steve Wong. E ceva deosebit la aceste personaje care te face să te întorci la ele?

Am citit editorialele lui Herb Caen din San Francisco Chronicle în stilul de jurnalism “three dot” și am jucat rolul jurnalistului Mike McAlary în piesa Norei Ephron (n.n. piesa de teatru “Lucky Guy” a marcat debutul pe Broadway a lui Tom Hanks în 2013). Apoi Ernie Pyle a avut o mare influență asupra mea, am fost impresionat când am descoperit scrierile lui adunate în cartea Ernie Pyle în Londra. Am vrut să am în colecție cele patru personaje ca MDash et al. ca să adaug și o dimensiune contemporană povestirilor mele.

12. Scenariu. Proză scurtă. Roman. Ce preferi să citești? De ce?

Scenariile sunt instrumente de lucru, ca planurile de execuție pentru clădirile care încă n-au fost construite. Unele poate că nici nu vor vedea lumina zilei. Povestirile sunt ca jocurile cu mingea – se desfășoară pe o perioadă delimitată de timp și sunt foarte imprevizibile. Nu citesc romane pe cât citesc non-fincțiune. Am fost preocupat să scormonesc adânc în istorie sau în romane istorice ca “A Gentleman in Moscow” a lui Amor Towles.

13. Ce ai vrea să scrii în continuare?

Nu. Am. Idee. Lăsați-mă în pace!

Caractere atipice, Tom Hanks

Traducere din limba engleză de Alex Văsieș

musai, 2018