Andrei Pleșu: „Nu există progres educațional fără modele și fără o ambianță publică sănătoasă” #2
Care sunt cărțile care v-au marcat cel mai mult în perioada formării dvs.? Ce cărți rămân fundamentale pentru orice tânăr care-și pune întrebări cu privire la sensul existenței?
Nu cred în cărți fundamentale pentru orice tânăr! Ca să poți recomanda lecturi utile cuiva, trebuie să-l cunoști bine, să ai o reprezentare cât de cât plauzibilă a firii sale, a parcursului lui intelectual, a întrebărilor care îl preocupă, a proiectului său de viață. Altfel riști să-l pui pe o pistă greșită, să produci inadecvare, blocaj, derută. Ceea ce e potrivit pentru unul, nu e neapărat potrivit pentru altul. Evident că există unele imperative ale „culturii generale“: cărți și autori care trebuie să facă parte din inventarul subînțeles al oricărui tânăr aflat în formare. Dar dacă e vorba de texte cu impact personal, specific, în acord cu nevoile spirituale și sufletești ale „cazului“ individual, atunci „pedagogul“ trebuie să procedeze precaut, nuanțat, în acord cu profilul celui care cere sfatul. E motivul pentru care admir și azi tactul dovedit de câțiva dintre sfătuitorii mei, atenți să-mi recomande ceva potrivit nu neapărat cu orientarea și gustul lor spiritual, ci cu „portretul“ meu. Astfel, dl. Noica mi-a pus pe masă, după câteva întâlniri, Jurnalul Annei Magdalena Bach, Spațiul Mioritic (Lucian Blaga) și Génie du christianisme (Chateaubriand). Așadar o trimitere spre datele parcursului meu de-atunci: artă, filosofie, religie. Neașteptat a fost și volumul pe care mi l-a împrumutat, la prima întâlnire, P. Benedict Ghiuș. Neașteptat,pentru că nu făcea parte din lista previzibilă a „cumințeniei“ duhovnicești de primă instanță: Claude Tresmontant, Comment se pose aujourd’hui le problème de l’existence de Dieu. Teologia unui filosof...
În cazul meu, traseul lecturilor juvenile a fost destul de pestriț, datorită unui spectru de tatonări extrem de diversificate. Am avut intense tentații spre orientalistică și ezoterism, am fost marcat de René Guénon, o împrejurare privată m-a trimis, la un moment dat, spre Rudolf Steiner și, simțind asta, dl. Noica n-a ezitat să-mi recomande (ca să mă stârnească și strunească) Édouard Schuré sau Paul Brunton. O carte esențială pentru mine a fost, de timpuriu, Vârstele vieții spirituale, de Paul Evdokimov, recomandată de o foarte subtilă colegă de liceu, Floriana Avramescu, fiica preotului Mihail (Marcel) Avramescu. Cum vedeți, un „caleidoscop“ livresc greu sistematizabil, oarecum riscant în multicolora lui „compoziție“...
Articolul integral poate fi citit în numărul 20-21/Septembrie-Octombrie 2021 al revistei Tribuna Învățământului.
