Orice familie are cel puțin o poveste interesantă de spus. Povești de dragoste sau ură, amuzante sau macabre, penibile sau glorioase. Și fiecare dintre aceste povești poate ascunde un secret. Un secret teribil, care stă ca o piatră de hotar în viața personajului, mici secrete mărunte care, adunate, creează terenul propice pentru tragedii, sau indiscreții frivole care au rolul de a condimentea întreaga poveste. Fie că aleg să le povestească sau să le păzească cu strășnicie toată viața, secretele personajelor ies mereu la iveală, iar noi, cititorii, suntem fascinați să le descoperim.

Iată cum motivează naratoarea uneia dintre cărțile de mai jos motivația de a-și așterne viața pe hârtie: „Divulgarea secretelor e la modă acum: oamenii își divulgă propriile secrete și le divulgă și pe ale altora, divulgă toate secretele pe care le au și chiar și unele pe care nu le au. Fac asta din durere și vinovăție și pentru propria plăcere, dar de cele mai multe ori fiindcă vor să se expună și alți oameni vor să se uite la ei. Eu nu fac excepție: savurez aceste mici păcate murdare, aceste jalnice încurcături de familie, aceste traume îndrăgite. Îmi place speranța cu care capacul e smuls de pe cutia cu viermi ca de pe un cadou uimitor de ziua de naștere și apoi senzația de prăbușire de pe fețele celor ce se uită: lacrimile stoarse și mila calică, răutăcioasă, aplauzele crude și nesincere: Asta e tot? probabil că gândesc ei. N-ar trebui să fie mai puțin obișnuită, mai sordidă, mai epică, mai cu adevărat chinuitoare această rană a ta?“

Vezi care sunt cele zece povești de familie pe care îți recomandăm să le citești cât mai curând:

Femeia la 1000°C, Hallgrímur Helgason

După o viață mai mult decât tumultuoasă, Herra Björnsson își trăiește bătrânețile într-un garaj, sub îngrijirea diverșilor asistenți sociali. La un moment dat, unul dintre ei se întâmplă să fie un tânăr indecis dacă să fie preot în Islanda sau informatician în America. Și ca să o ajute pe Herra să-și treacă de urât o învață să spargă căsuțele de e-mail ale dominatoarei ei nurori. Astfel, Herra intră în lumea plină de mistere a celei poreclite Paparuda și află unul dintre cele mai compromițătoare secrete ale acesteia. Dar ce să facă mai departe: să dezvăluie familiei ce a aflat sau să își tortureze nora cu aluzii?

Anul fugarilor, Sunjeev Sahota

Romanul lui Sahota este populat de personaje cu vieți aproape incredibile. Tochi, Avtar și Randeep – trei indieni din caste diferite – emigrează din India în Marea Britanie cu speranța că vor putea da vieții lor un curs mai fericit. Toți trei ascund secretele lor: Tochi face parte din cea mai de jos castă, lucru pentru care în India fusese ținta mai multor abuzuri, Avtar are un trecut familial complicat, pe când Randeep recurge la diverse mașinațiuni, astfel încât autoritățile britanice să nu-și dea seama că mariajul lui cu Narinder, cetățean britanic, e doar de formă. Narinder însăși trebuie să țină ascuns de familie secretul acestei căsătorii, iar decizia ei o aruncă în cele mai neașteptate și mai emoționante situații.

Absalom, Absalom!, William Faulkner

Universul yoknapatawphian al cărților lui Faulkner este un labirint, iar senzația că personajele ascund secrete este cu atât mai intensă, cu cât povestea are nevoie de mai mulți naratori pentru a fi descâlcită. Născut în Virginia, sărac lipit pământului, Thomas Sutpen se mută în Mississippi cu scopul clar să se îmbogățească și să pună bazele unei dinastii. Căsătoria lui cu Ellen Coldfield, fata unui negustor local, are loc sub semnul acestui plan ascuns, iar destinul urmașilor lui Sutpen va fi unul tragic.

Alegerea Sofiei, William Styron

Când spui „alegerea Sofiei“, mai toată lumea se duce cu gândul la o situație dificilă din care nu ai scăpare decât dacă faci o alegere imposibilă. Atât de cunoscută este această poveste. Alegerea pe care a trebuit s-o facă Sofia – celebrul personaj al lui William Styron din cartea lui inspirată de atrocitățile Holocaustului – este una pe care, odată ce-ai descoperit-o ca cititor, n-o mai poți uita niciodată. Poate și de-aia Sofia păstrează secretul teribilei sale alegeri, mai ales în relațiile cu cei dragi, pentru că „de cele mai multe ori suntem tentați să ascundem adevărurile neplăcute despre noi înșine tocmai celor pe care-i iubim, dacă nu din alt motiv, măcar din dorința foarte oamenească de a-i cruța de suferințe inutile”. Iar Sofia își face aproape o obsesie din apărarea secretului ei.

Asasinul orb, Margaret Atwood

„Mă întreb ce e de preferat – să umbli toată viața umflat de propriile secrete până plesnești din cauza presiunii lor sau să-ți fie smulse din tine, cuvânt cu cuvânt, frază cu frază, paragraf cu paragraf, astfel încât la sfârșit să fii secătuit de tot ce ți-a fost odată la fel de prețios ca o comoară de aur?“ Asasinul orb, acest tur de forță al lui Margaret Atwood, începe cu moartea stranie a Laurei, una dintre cele două surori Chase în jurul cărora se desfășoară povestea acestui roman, relatată și devoalată de sora rămasă în viață, care își asumă rolul de a dezvălui unul după altul secretele care au marcat-o încă din copilărie, până la cel mai întunecat dintre ele. Întrețesută magistral pe trei planuri, istoria surorilor Chase – a familiei în care cresc și, ulterior, a familiei în care intră în urma căsătoriei uneia dintre ele – mustește de secrete vinovate, de ale căror consecințe nu e nimeni conștient pe deplin decât atunci când e prea târziu, iar tragediile s-au produs deja, ireversibile. Un roman despre puterea secretelor, capabile să distrugă destine nu doar atunci când ies la iveală, ci și atunci când stau ascunse, arzând mocnit, trecute cu vederea de parcă pur și simplu n-ar exista.

Cântecul lui Solomon, Toni Morrison

Dacă sunt cărți în care câte un secret uriaș stă ca o piatră de hotar în viața personajelor, iar povestea lor nu se poate desfășura decât în raport cu acel secret, există și cărți în care secretele, deși poate nu la fel de monstruoase, creează un cadru propice pentru tot soiul de tragedii chiar și atunci când sunt mărunte. Așa se întâmplă în Cântecul lui Solomon, unde neîncrederea lui Milkman (Lăptarul) Dead – personajul principal –, firea sceptică și incapacitatea de a lega relații strânse cu cei din jur sunt produsul mediului în care s-a născut și a crescut: o familie disfuncțională în care tensiunea mocnită, privirile furișe sau privirile în pământ, gesturile de repulsie, răbufnirile violente exercită toate o încărcătură de mister pe care Milkman, în lipsa unor explicații care să-i dezvăluie motivele/secretele din spatele acestor atitudini, încearcă s-o descifreze de-a lungul întregii sale vieți.

Întoarcere la Brideshead, Evelyn Waugh

Povestea se desfășoară spre finalul celui de-al Doilea Război Mondial și este spusă din perspectiva căpitanului de infanterie Charles Ryder, care este încartiruit într-un conac pe care nu doar că-l cunoaște, dar care i-a marcat anii tinereții. Nemulțumit de comportamentul soldaților și al colegilor săi, Ryder se lasă purtat pe apele când luminoase, când negre ale trecutului și readuce la viață oameni și fapte de care viața i-a fost legată în ultimii douăzeci de ani.

Amintirile sale se îndreaptă în special către lordul Sebastian Flyte, al doilea fiu al marchizului de Marchmain, proprietar al Palatului Brideshead. Conștient de șocul pe care-l produce comportamentul său atât profesorilor, cât și colegilor, Sebastian nu ezită niciodată să-și manifeste excentricitatea – perciuni falși, prietenia cu ursulețul de pluș Aloysius, petrecerile opulente, șampania băută devreme în zi, jucării precum cămăși de mătase, lichioruri și trabucuri, sau sentințele de om înțelept și trecut prin viață. „Să-nțelegi totul înseamnă să ierți totul”. Și cu cât descoperă mai mult din viața și familia lui Sebastian, cu atât Charles, fascinat și-ajungând să-l iubească cu adevărat, are mai multe de iertat.

Rămâi cu mine, Ayọ̀bámi Adébáyọ̀

Yejide și Akin se iubesc încă din facultate și de la începutul relației au stabilit că poligamia nu este pentru ei. După patru ani de căsnicie și nenumărate încercări eușuate de a avea un copil, va rămâne iubirea lor la fel de puternică? Mai ales că, pe nepusă masă, familia lui Akin aduce în casă o tânără soție pentru a rezolva problema infertilității, care, ca în orice familie tradițională, este pusă întotdeauna pe seama femeii. Yejide va trece prin chinurile iadului pentru a rămâne însărcinată, fără ca nici măcar să bănuiască sinistrul secret care îi erodează căsnicia și o îndepărtează de multiubitul ei soț. „Cuvintele lui au fost ca o lovitură în moalele capului – m‑au făcut să mă simt amețită și dezorientată. Mi le‑am murmurat în barbă, încercând să‑i reconstitui spusele. Am încercat să le integrez în imaginea pe care o aveam despre căsnicia mea, despre relația mea cu Akin din clipa când îl văzusem prima oară. Trecutul s‑a deschis brusc ca un album de familie sinistru, dezvăluind un șir de fotografii familiare, scoțând în evidență lucruri aflate la vedere, dar pe care nu le observasem niciodată. Lucruri pe care refuzasem să le văd.”

Sora mea, ucigașa în serie, Oyinkan Braithwaite

Două surori, Ayoola – frumoasă, seducătoare, superficială, și Korede – urâtă, riguroasă și loială, o copilărie traumatizantă și un secret copleșitor de familie. În momentul în care Ayoola se descotorosește de cel de-al treilea iubit, devenind oficial criminală în serie, se bazează ca de obicei pe Korede să scape de cadavru și să curețe ireproșabil locul crimei. Korede, înarmată cu mănuşi de cauciuc, clor, nervi de oţel şi un stomac puternic, va face curățenie până la ultimul colțișor. Pare că lucrurile sunt menite să fie așa, până când Ayoola îl întâlnește pe bărbatul de care Korede este îndrăgostită în secret. Își va denunța Korede sora pentru a-l proteja pe bărbatul iubit sau va păstra întunecatul secret, punând familia mai presus de orice?

Minunea, Emma Donoghue

Autoarea mărturisește că a fost intrigată citind despre cele aproape 50 de cazuri înregistrate între secolele 16 și 20 ale așa-ziselor „fete care postescˮ. Situația tinerei de 12 ani Sarah Jones de origine galeză, care pretindea că nu s-a hrănit vreme de doi ani, pare să se asemene cel mai mult cu povestirea Emmei Donoghue. După sesizarea autorităților, o echipă de asistente a fost angajată să o supravegheze pe Sarah Jones pentru a descoperi cum reușea să supraviețuiască fără hrană. Această supraveghere atentă a început pe 9 decembrie 1869, o săptămână mai târziu tânăra murea prin înfometare, iar în anul următor părinții au fost judecați și condamnați pentru omor prin imprudență.

Acțiunea romanului Minunea este plasată în Irlanda anului 1859 după ce Marea Foamete a ucis aproape un sfert din populația țării. Lib Wright, o infirmieră cu experiență, este chemată din Anglia să o supravhegeze pe Anna O̕Donnel - o tânără de unsprezece ani care pretinde că trăiește de mai multe luni fără hrană, doar cu mană cerească. Lib Wright, destul de sceptică la început, trebuie să stabilească dacă are în fața ochilor un caz de fraudă, un miracol sau o anomalie medicală, dar pe măsură ce încearcă să scoată la iveală adevărul își va pune în pericol propria siguranță.

Citește și Top 10 mariaje dificile.