Viaţa "ca o carte bine scrisă"
Criticul de film Alex. Leo Şerban sau a.l.ş. (1959-2011) a fost o figură aparte, şi rară, în peisajul nostru cultural: poet, prozator şi eseist, traducător, critic de film şi artist vizual, el a fost, probabil, printre ultimii noştri dandy (nu foarte mulţi). Un personaj rafinat care - asemenea celebrelor personaje-dandy din secolul al XIX-lea, Des Esseintes (din romanul À rebours de Huysmans) şi Dorian Gray (personajul lui Oscar Wilde, el însuşi un dandy fin de siècle) - şi-a făcut din viaţă o operă de artă şi a practicat deliberat - în mod „dietetic" în cazul lui a.l.ş - un cult al plăcerii. Un hedonism postmodern light la a.l.ş., pe care el îl defineşte, în cartea sa din 2006, Dietetica lui Robinson (Editura Curtea Veche), chiar aşa, o „dietetică", o cale de ajungere la „fericire şi înţelepciune" prin simplificare, prin minimalism, căci autorul e adeptul unor dictoane de genul: less is more şi small is beautiful (ultimul e chiar mottoul cărţii despre care e vorba aici, mica dietetică, Editura Art, 2011).
În Dietetica lui Robinson Alex. Leo Şerban scria: „Eu cred că putem ajunge (fiecare dintre noi, în parte) la fericire şi înţelepciune. Calea nu este simplă - şi nu este simplă pentru că, spre deosebire de majoritatea religiilor şi manualelor utilitare, cartea aceasta spune: nu există reţete! Sau, mai bine zis: fiecare om este/are o reţetă. Trebuie doar să şi-o găsească şi să se ţină de ea. «Sculptura sinelui» ţine de această dietetică. Ca orice dietă, este vorba de a renunţa la lucrurile în plus - cele care-ţi provoacă disconfort şi te fac nefericit... Simplify, simplify. Fii minimalist, fără a renunţa să fii hedonist. În asta constă, în fond, «secretul»: a-ţi trăi viaţa în funcţie de propriile standarde, făcând ce-ţi place şi, pe cale de consecinţă, plăcându-ţi ceea ce faci. E mai simplu decât ai putea crede. Şi, în orice caz, mult mai simplu decât vor să creadă cei mai mulţi...".
Ateu, guvernat de gustul voluptăţii, al plăcerii, şi făcându-şi o literă de lege numai din gust, din bunul gust, a.l.ş. ne oferă - întâi în Dietetica lui Robinson, iar apoi în mica dietetică, ce vine, spune el, să restabilească proporţiile corecte, „dietetice" ale „reţetei" sale de savoir vivre (cea dintâi carte ajunge la... 500 de pagini!) - un întreg spectacol de sine, o artă de a trăi şi de a se pune în valoare, răsfăţându-se, tocmai din poziţia de autoritate a unui om de gust, dublat de o erudiţie pe măsură.
