Un film de citit cu creionul în mână

de Cătălin Stănescu acum 8 ani

Sper ca într-o bună zi, în calitate de spectator de film în propriul tău cămin, să pui un film în dvd player, să îţi poţi permite să-l opreşti pentru a sublinia – cu un creion special conceput – o replică, să încercuieşti o grimasă, un gest inacceptabil al cuplului din fundal, o sinecdocă, o scurtcircuitare a logicii sau a poveştii, iar toate aceste însemnări să poată fi salvate, revăzute şi completate ulterior.

Să îţi poţi salva însemnările, ca atunci când citeşti o carte şi subliniezi cu creionul tot ceea ce te impresionează, pentru a putea căuta în fişa filmului, apăsând pe telecomanda dvd-ului, minutul 46,30 – Preotul îi ascultă confesiunea şi apoi îl împuşcă în cap (scena este din Buñuel). Sau să te întrebi peste câţiva ani ce ţi s-a părut atât de ieşit din comun când o fată de 13 ani sărută un băieţel de ai salvat această scenă.

Dacă ar fi să ne lăsăm pradă imaginaţiei, am putea merge şi mai departe: o scenă sau un dialog să aibă chiar şi note de subsol – pe care să se facă stop-cadru. Dar sunt sigur că Tarantino deja s-a gândit şi la acest lucru. De ce să nu mergem chiar mult mai departe? De ce atunci când intri în sala de cinematograf să nu ai posibilitatea să cumperi scenariul filmului respectiv? Sau ca acesta să fie parte integrantă a dvd-ului cumpărat? Nu de fiecare dată, bineînţeles. Dar Neguţătorul din Veneţia, după Shakespeare şi cu Al Paci­no în rolul principal, ar fi meritat. Dar nu scenariul filmului salvat de Pacino, ci chiar piesa lui Shakespeare.

Până atunci, o putem lua bătrâneşte, aprinzându-ne lampa de gaz şi deschizând scenariul lui Tarantino publicat la Editura Art. (În paranteză fie spus: vă place să citiţi teatru? Aveţi în bibliotecă un Ionesco, un Beckett, un Vişniec?)

De ce am citit cu mare plăcere scena­riul* lui Tarantino? Din zeci de motive. Minimalismul indicaţiilor regizorului – gândindu-mă unde e sângele. Replicile absurde – l-am pomenit deja pe Buñuel, iar Urmuz nu a apucat să facă film. Cinismul. Revin şi mă repet: marea distanţă dintre gândurile puse pe hârtie şi manifestarea lor pe peliculă. Faptul că, citind scenariul şi ştiindu-l prea bine pe Tarantino, te gândeşti cum dracului va arăta pe ecran scena, unde va fi camera, cum va suna sound-ul, cum va ţâşni sângele. (Cătălin Stănescu)

P.S. Sunt, as you like it, demn de plâns ori de invidiat: tocmai am terminat de citit cartea decât. Urmează, după o foarte scurtă pauză, în sfârşit şi filmul. Să învingă cel mai bun!

Sursă articol.

Vă recomandăm şi