„Un bărbat pe nume Ove” de Fredrik Backman

de Constantin Piștea acum 7 luni

Unul dintre numeroasele refuzuri cu care a fost întâmpinat manuscrisul lui Fredrik Backman suna cam aşa: „Ne-a plăcut romanul, credem că scriitura dvs. are potenţial, însă nu vedem potenţialul comercial al acestei cărţi”.

După vreo patru ani de la acest refuz, „Un bărbat pe nume Ove”, debutul suedezului Backman, se vânduse în vreo trei milioane de exemplare.

Mai mult, ecranizarea romanului a fost nominalizată la Oscarul pentru cel mai bun film străin şi a fost desemnată Cea mai bună comedie la Premiile Academiei Europene de Film (2016).

Probabil, cel care a redactat răspunsul acela negativ către Fredrik Backman este astăzi foarte mulţumit de sine. Ori, cine ştie, poate se află chiar în postura eroului lui Backman din acest roman, bătrânul de 59 de ani, Ove, care, la şase luni de la moartea soţiei, vrea să se sinucidă.

Ove e ursuz, are principii vechi şi solide, conduce doar Saab şi e contrariat de cei care n-au habar de nimic practic, care nu ştiu să repare ceva în casă, dar ştiu totul despre cablurile de agăţat în urechi. E un bătrân ţâfnos, fără prieteni, pentru care pare să nu mai existe salvare.

Cu uşoare salturi în timp, Backman explică devenirea lui Ove şi mai ales disperarea acestuia în urma morţii soţiei. Mergând până în tinereţea lui Ove, vezi că toate principiile lui sunt numai în aparenţă ciudate. Iar de lucrul acesta se vor convinge câţiva vecini, care intră treptat în viaţa lui Ove şi ajung să-l aprecieze aşa cum poate numai soţia lui reuşise.


Citește în continuare pe site-ul constatinpistea.ro.

Vă recomandăm şi