Un bărbat cum nu se mai fac

de Diana Cuzic acum 10 luni

Mi se întâmplă, uneori, să dau peste o carte care mă lasă la final cu un zâmbet în colţul gurii, cu inima ceva mai caldă şi cu mintea recunoscătoare celui care a scris-o. Cartea aceea o aşez pe un raft special în bibliotecă, ştiind că într-o zi mă voi întoarce la ea doar şi pentru că mi-a dat o stare de bine pe care nu o voi uita vreodată. Poate voi uita cine sunt şi ce fac personajele, voi uita unde şi când se întâmplă cele povestite, dar încântarea pe care am simţit-o la fiecare pagină cu siguranţă nu. Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman este una dintre aceste cărţi.

M-am oprit un pic din scris pentru că m-am întrebat cum aş putea să vă povestesc despre Ove, cum aş putea să vă conving că nu este "cel mai morocănos om pe care vi-l puteţi imagina" după cum clamează coperta a patra, să vă fac să simţiţi emoţia şi tandreţea pe care reuşeşte să le trezească în cititor omul acesta trecut de prima tinereţe, să vă conving că de Ove şi povestea lui merită să te apropii cu sfială şi reverenţă pentru că este un bărbat cum nu se mai fac după cum spunea şi Sonja, soţia lui. Cartea aceasta prin Ove şi cei care îl înconjoară ne aduce aminte de ce înseamnă să fii cu adevărat bun, atent la grijile şi nevoile celui de lângă tine. Ne reaminteşte că nu totul este consumabil şi înlocuibil, că cinstea şi onoarea poate nu te îmbogăţesc, dar te fac să alegi corect în viaţă şi să stai cu capul sus indiferent de circumstanţe. Ove vine parcă dintr-o altă lume, o lume trecută şi pe care o uităm, lumea bunicilor şi taţilor noştri. În lumea aceea cuvântul dat avea greutate, bărbaţii se conduceau după principiul că eşti ceea ce faci şi nu ceea ce vorbeşti, lucrurile erau făcute să dureze şi munca cinstită nu era o ruşine.

Universul lui Ove este plin de reguli, de idei clare despre cum trebuie făcut un lucru sau altul, inclusiv despre ce maşină trebuie să conducă un bărbat. Încercarea aceasta de organizare se dovedeşte, până la final, o încercare disperată de a face faţă neprevăzutului, vieţii în sine şi pierderilor pe care aceasta le implică. Povestea lui Ove ne arată că oricât de mult am încerca să aşezăm în sertăraşe şi să punem etichete vieţii, aceasta ştie să ne ia prin surprindere, să ne pună la încercare, fie că ne place ori ba. Lumea lui Ove ne poate părea mică, lipsită de importanţă şi perspectivă, dar la o privire mai atentă vom descoperi că viaţa lui Ove este asemănătoare cu a celor mai mulţi dintre noi. Poate vom fi călătorit mai mult, experimentat mai mult, dar, într-un final, trăim, cu puţine excepţii, o viaţă obişnuită în care familia şi cei apropiaţi contează cel mai mult.


Citește în continuare pe Liternet.

Vă recomandăm şi