TOATE FOCURILE, FOCUL, DE JULIO CORTÁZAR.

de Roxana Ichim acum 1 an

Suprarealismul lui Cortázar este poate mai vizibil ca niciodată în Toate focurile, focul, roman cu atâtea puncte de ademenire în imaginar câte poate duce mintea cititorului contemporan… și ceva peste.


Povestirile care alcătuiesc cartea Toate focurile, foculpropun, așadar, un exercițiu de intrare în lumini diferite, în direcții diferite, în planuri diferite. Visele, fanteziile și personajele, toate pe măsura dimensiunii speciale în care plonjează lectura, au darul de a crea, paradoxal, o realitate credibilă, în care oameni imaginați fac lucruri plauzibile, iar lumea în care trăiesc evoluează gradual cât să surprindă fără să bulverseze.


„Autostrada Sudului”, de pildă, aduce aminte de primele scene din filmul „Falling Down”, în care Michael Douglas stă în trafic, blocat, aproape inert, aparent natural contopit cu stresul zilnic, dar…; oamenii lui Cortázar stau unul în spatele celuilalt pe autostradă așteptând, plictisiți sau somnoroși, nerăbdători sau nervoși de-a dreptul; blocajul rutier se întinde apoi copios în timp, zilele trec, apoi anotimpurile, șoferii nu se mai mișcă decât în momentul când cititorului i se pare aproape imposibil să se mai întâmple așa ceva. Între timp au răbdat de foame, unii chiar au murit pe lungul drum spre casa la care nu au mai ajuns…


„Miss Cora” este, poate, narațiunea cea mai apăsătoare a volumului. Autorul combină într-un melanj unic gândurile unei mame, ale fiului ei, pacient, și al asistentei medicale care îl îngrijește. Sunt momente în care toate aceste cugetări vin din patru direcții diferite pentru a se contopi într-un singur gând:  „Apoi am mers să-i țin companie băiatului; citea o revistă și știa că-l vor opera a doua zi. Ca și cum ar fi venit sfârșitul lumii, așa se uita la mine bietul de el. Nu voi muri, mamă, haide, ce Dumnezeu… I-au scos apendicele lui Cacho și după șase zile era apt să joace fotbal din nou. Mergi acasă și nu-ți face griji, sunt bine, am tot ce-mi trebuie. Da, mama, da, zece minute ca să mă întrebi unde mă doare…”. Apoi perspectiva se schimbă brusc, ca o întunecare a cerului senin, și totul pare a fi un vis doar pentru a putea deveni incontrolabil. Dar oare viața însăși, cea reală, nu este la fel de incontrolabilă?


Citește recenzia pe Bookuria.info.

Vă recomandăm şi