Televiziunea şi autonomia câmpului ştiinţific

25 aprilie 2012

În 1996, sociologul francez Pierre Bourdieu a ţinut la Collège de France o serie de cursuri având ca obiect televiziunea. Acest lucru nu a fost făcut într-o manieră convenţională (cursuri ex cathedra), ci cu ajutorul televiziunii înseşi. La scurt timp, aceste cursuri au fost strânse într-o lucrare cu titlul „Despre televiziune". Ceea ce la început au aflat doar cursanţii binecunosctei instituţii franceze, a devenit cunoscut multor cititori: inamiciţia (relativă) a lui Pierre Boudieu faţă de televiziune. Şi atunci, nu este paradoxal că Bourdieu se exprimă critic despre televiziune la un post de... televiziune? Pentru că este o întrebare prea evidentă pentru a fi trecută cu vederea, autorul începe textul (şi cursul) printr-o remarcă de fond: „Mi se pare că o astfel de alternativă, formulată în termeni de «totul sau nimic» (adică de a accepta necondiţionat sau de a refuza permanent participarea la emisiuni televizate - n.m ND), nu este de acceptat. Consider că este important să ne ducem să vorbim la televiziune, dar numai în anumite condiţii" (p. 13). Timpul nelimitat, subiectul neimpus şi absenţa moderatorului au fost condiţiile care l-au făcut pe Bourdieu să participe la aceste emisiuni şi în felul acesta să elimine orice suspiciune asupra incongruenţei dintre ceea ce denunţă şi ceea ce face.

Cine este Pierre Bourdieu? Iată răspunsul relevant pentru rândurile de faţă: Bourdieu este teoreticianul noţiunii de „câmp" (ştiinţific). Deşi interpretări (mai mult sau mai puţin prietenoase) asupra televiziunii există cu prisosinţă, optica autorului francez este cu atât mai interesantă cu cât se face din perspectiva noţiunii care l-a consacrat. Pe scurt, Bourdieu vorbeşte despre televiziune din perspectiva noţiunii de „câmp". Acesta este definit drept „spaţiu social structurat, un câmp de forţe - există dominanţi şi dominaţi, există raporturi constante, permanente de inegalitate ce se exercită în interiorul acestui spaţiu-, care e, totodoată, şi un câmp de lupte ce urmăresc transformarea sau menţinerea acestui câmp de forţe" (p. 66). Completarea la răspunsul anterior este aceea că Bourdieu aparţine câmpului sociologiei, fiind sociolog. Din ce motiv ar vorbi un sociolog despre televiziune? „Ca orice ştiinţă, sociologia are funcţia de a dezvălui anumite lucruri ascunse; aşa stând lucrurile, ea poate să contribuie la diminuarea violenţei simbolice ce se exercită în raporturile sociale şi, îndeosebi, în raporturile de comunicare mediatică" (p. 23). Aşadar, acesta este scopul sociologiei şi rostul său, ca sociolog-teoretician al noţiunii de „câmp". În sfârşit, a treia completare ţine de contextul activităţii sale academice. Formaţia lui Bourdieu aparţine primei jumătăţi a veacului trecut, iar activitatea academică celei de-a doua jumătăţi. Din cele două citate se poate cu uşurinţă observa propensiunea structuralistă a acestuia. Pentru Bourdieu înţelegerea deplină a părţilor nu se face decât prin raportare la structură.

Nucleul acestei cărţi care discută problematica televiziunii din perspectiva câmpului este format din două părţi: „Platoul şi culisele lui" şi „Structura invizibilă şi efectele ei". Acestora două li se adaugă „Dominaţia jurnalismului" (o versiune mai specializată a ideilor expuse în cele două părţi anterioare) şi postfaţa traducătorului („Jurnalismul şi politica"), el însuşi autor de evaluări critice asupra televiziunii. Drumul parcurs de Bourdieu este de la efectele televiziunii („Platoul şi culisele lui") către cauzele acestora („Structura invizibilă şi efectele ei").

Citeşte restul articolului aici.

Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART