Recenzie: O singurătate prea zgomotoasă de Bohumil Hrabal

de Georgiana Stan acum 2 ani

Cred că Bohumil Hrabal este genul de scriitor care are o bază de cititori ce îi vor sorbi fiecare cuvânt, ce îi vor cumpăra fiecare carte și vor fi încântați să îi redescopere stilul. Asta e o bănuială, sunt abia la prima carte și încă nu pot spune categoric că scriitura lui este pentru o anumită nișă. Nu e o problemă însă având în vedere că intenționez să citesc cărțile scrise de el în continuare și am de unde alege, e o serie de autor în curs de dezvoltare la Editura Art (până acum au apărut următoarele: Bambini di Praga, Lecții de dans pentru vârstnici și avansați, Trenuri cu prioritate și L-am servit pe regele Angliei).

Trebuie să recunosc că descoperirea acestui autor a reprezentat inițial un șoc. Apoi m-am obișnuit și am putut aprecia stilul oarecum excentric. Majoritatea capitolelor încep așa: “De treizeci și cinci de ani presez hârtie veche.” Asta este meseria personajului nostru, presează hârtie veche, încearcă să creeze artă prin ceea ce este presat, lucrează într-o pivniță murdară, într-un întuneric descurajant și visează ca la pensie să cumpere presa și să trăiască liniștit. Este obsedat de cărți, de fiecare dată când găsește una reușită o ia acasă și o adaugă unei colecții ce m-ar face de rușine. Asta pentru că în casa lui abia mai este spațiu de deplasare, personajul principal trăiește cu frica de a fi strivit de tone de cărți la cea mai mică mișcare în somn sau la toaletă. Pe parcursul cărții, aflăm despre iubirea din tinerețe, o fată frumoasă ce a fost îndepărtată din cauza panglicilor și fundelor cu probleme (trebuie să citiți ca să aflați la ce mă refer, este un pasaj teribil de amuzant), ne împrietenim cu niște șoareci pe care îi vedem ulterior striviți din greșeală de presă, observăm cum Hanta se tot întoarce la halba cu bere, sunt introduse două țigănci istețe ce îi mai țin companie și-apoi vedem efectele progreselor, o presă mică este înlocuită de o presă mai mare, iar un angajat vechi cu unul mai nou. Bineînțeles, multe paragrafe constituie o critică subtilă.

Citește în continuare aici.

Vă recomandăm şi