Recenzie „Austerlitz” de W.G. Sebald

de Adrianna Suduc acum 1 an

Când am auzit prima dată de Austerlitz, mă așteptam să fie o carte cu și despre război, de la A-Z. M-am înșelat, descoperind în Austerlitz o adevărată multitudine de informații din toate domeniile posibile, de la literatură până la arhitectură și înapoi. W. G. Sebald creează un univers istoric aparte, care reușește să te impresioneze și totodată să te înspăimânte.

 

Austerlitz prezintă povestea unui bărbat (pe nume Austerlitz), extrem de inteligent și fascinant, o enigmă vie pentru cei din jurul lui. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Austerlitz e trimis de acasă pe meleaguri necunoscute, pentru a scăpa de persecuții. Deoarce când a fost abandonat era doar un copilaș, când ajunge la maturitate scopul bărbatului este acela de a-și afla trecutul, de a afla cine este cu adevărat și de unde provine. Încearcă să-și creeze trecutul precum un puzzle, punând cap la cap cu minuțiozitate toate informațiile pe care le deține.

 

Only in the books written in earlier times did she sometimes think she found some faint idea of what it might be like to be alive.

 

Să mă înțeleg cu naratorul textului a fost provocarea romanului. Cred că mi-am smuls jumătate din păr încercând să înțeleg de ce se răzbună pe mine și îmi trântește în față atâtea descrieri greoaie, imense, ale unor lucruri care nu aveau mare semnificație în roman. Mi-a fost pusă răbdarea la încercare, ce-i drept. Un narator anonim, despre care nu ni se prezintă absolut nimic, al cărui rol este acela de a prezenta viața lui Austerlitz.

 

Modul în care a fost construit personajul principal cred că a reprezentat coloana vertebrală a epicului în Austerlitz. Rareori am întâlnit un personaj atât de bine individualizat, care să creeze impresia de viu, real.

 

Citește în continuare aici.

Vă recomandăm şi