Originea lumii - Jorge Edwards

de Ema Stere acum 6 ani

Totul începe cu un tablou. Examinând Originea lumii, pânza lui Gustave Courbet expusă la Muzeul Orsay, lui Illanes i se pare că femeia goală, cu chipul ascuns și coapsele desfăcute spre privitor, seamănă cu soția sa. Și, când Felipe moare pe neașteptate, găsește în sertarul lui o probă ciudată: o fotografie. În amanta necunoscută, întinsă pe pat și cu fața acoperită de cearceafuri, recunoaște și tabloul, și rotunjimile bine cunoscute ale Silviei.

Scriitorul chilian Jorge Edwards își poartă personajul într-un vârtej de nebunie, în decorul unui Paris aflat cândva după dispariția Cortinei de Fier și populat, se pare, mai ales de latino-americani dezrădăcinați. Aceștia din urmă constituie o comunitate forfotitoare, totuși credincioasă siestei de după-amiază; o sumă de scriitori și artiști uniți de limba spaniolă și de trecutul comunist; uniți, mai cu seamă, de incerta lor identitate de exilați. Li se cere să fie exotici: pentru francezul de rând, Chile (pronunțat Chili) înseamnă salsa. Or, chilieni ori ba, ei nu și-au rezolvat încă diferendele ideologice, legate de Uniunea Sovietică, de Lenin și Stalin, nu au făcut încă pace în chestiuni precum rolul artei în societate. Se simt totuși solidari în excluziunea comună, „ca nişte oameni de la sfârşitul seco­lului XX şi care gustaserăm din doctrinele cele mai avansate ale epocii noastre, din suprarea­lism, din marxism‑leninism".

Unde încape, aici, banala gelozie? Autorul recurge la citate din antici, în deschiderea fiecărui capitol, pentru a sublinia eterna reîntoarcere a celor mai simple dintre sentimente. Însăși povestea tabloului lui Courbet - ținut ascuns mulți ani, mascat de un alt tablou și ajuns, la un moment dat, în posesia psihanalistului Jacques Lacan - depune mărturie pentru vivacitatea inconștientului. Seneca a spus: „Ne lăsăm duși de cea mai ușoară adiere de vânt." Iar Epicur: „Trăiesc prost cei care o iau mereu de la capăt." Iată, aveau dreptate.

Citiţi restul articolului şi interviul doamnei Ema Stere cu Jorge Edwards în revista Bewhere.

Vă recomandăm şi