În cafeneaua tinereţii pierdute - Patrick Modiano

de Ema Stere acum 5 ani

Fiindcă nu s-a prezentat, a primit un nume: Louki. Fiindcă nu vorbea despre sine, toţi au fost curioşi să îi afle povestea. Povestea lui Louki - tristă, sordidă uneori, plină de poezie alteori - este depănată în această carte din perspectiva mai multor personaje, printre care ea însăşi. De la o relatare la alta, ca într-un roman poliţist, unele întrebări îşi primesc răspunsul. Altele abia apar. Curios este că, în loc să concentreze interesul cititorului pagină după pa­gi­nă, să focalizeze toate întrebările ca razele trecute printr-o lupă pe destinul personajului principal, romanul lui Mo­diano se dedă la generalizări. Louki este doar un punct, zbuciumul vieţii ei e doar traiectoria unui punct, dar cafe­neaua Le Condé înseamnă intersecţia multor traiectorii. Apar chiar teoreticieni ai localului, oameni care încearcă să documenteze nedocumentabilul: întâl­niri, apariţii, momente. Ţin jurnale. Fac fotografii.

Citiţi restul articolului aici.

Vă recomandăm şi