La capătul orizontului uman: țara Magiei

de Oana Chiţu acum 5 ani

Tărâm de taină, domeniu al oniricului și al fanteziei, țara Magiei este înconjurată de geamanduri ce servesc pe post de mormânt. Deși premisele par macabre, teritoriul pe care îl descoperă cel ce ne duce în periplul fantast este unul al forței vitale, al ludicului, al pulsiunilor exteriorizate.

Produs al imaginarului suprarealist, țara Magiei reprezintă cetatea secretă a psihicului uman: Vezi colivia, auzi o zburătăcire. Percepi sunetul indiscutabil al ciocului care se ascute de gratii. Dar păsărele ioc. Sentimentul pe care ți-l trezește lectura poemului este cel al unui vis care oricât de aberant ar fi, îți pare cunoscut și citești în el o parte dintr-un tot mai mare, oarecum obscur și difuz ca o ceață. Nu degeaba mânia este reprezentată în țara Magiei ca un manșon luminos destul de mare care tresaltă. De asemnea, durerea este exteriorizată, la propriu, expusă public ca pe o formă de autotortură: magii își urcă rănile pe ziduri. Infracțiunile, păcatul duc la depersonalizarea individului, pedeapsa fiind smulgerea obrazului, adică desfigurarea. Dar, în unele cazuri, nici cei mai capabili călăi nu se pot descurca cu o personalitate (obrazul) ce nu se vrea anihiliată, iar atunci recurg la știrbirea ei. Întreg universul se învârte în jurul ideii de individ și personalitate. Fiecare mag are vântul lui, se spune.

În ciuda stranietății lumii descrise, universul lui Henri Michaux se încarcă de un firesc specific, urmând o logică inerentă caracterului său de plăsmuire. Deși de vis, țara Magiei nu e ferită de grotesc, de fapte atroce care îl revoltă pe călător. Un astfel de exemplu este uriașa care satisface dorințele bărbaților, dar în egală măsură, le poate curma viața. Femeia este deopotrivă devorată și devoratoare. Sentimentul de mândrie al indivizilor ce se înfruptă din voluptățile ei sunt punctate macabru de crimele pe care obiectul dorinței lor le înfăptuiește. Pe de o altă parte, lumea aceasta nu e lipsită de reguli, iar cenzura este fie autoimpusă, fie o lege naturală căreia locuitorii i se supun indiferent de statutul lor, ca și prințea din Hanamuna, care, furând, s-a trezit peste noapte cu brațe de argint.

Citiţi restul articolului aici.

Vă recomandăm şi