J.M.G. Le Clézio, Inimă arsă

de Cristina Petrescu acum 5 ani

Inimă arsă (și alte romanțe, după cum precizează subtitlul) este o colecție de șapte nuvele de Jean-Marie Gustave Le Clézio, autorul pe jumătate francez, pe jumătate mauritian, care a primit în 2008 Premiul Nobel pentru Literatură.

Pervenche, Clemence, Eva, Sue, Rosa, Alice, Kalima, Maramu, Sara.

Povestirile lui Le Clézio au ca personaje principale numai femei, privite de cele mai multe ori prin ochi de bărbat - ori cei ascunși ai scriitorului, ori cei ai bărbaților de lângă ele. Niciuna dintre ele nu este o poveste de dragoste, toate sunt de inimă arsă (de dor, de depărtare, de trecut, de viitor sau chiar de chiștocul de țigară).

Autorul le arată foarte multă bunăvoință, uneori de tată îngrijorat, alteori de amant melancolic, dar femeile cu inima arsă nu sunt dispuse să accepte milostivenia nimănui, aspre, singure și reci, precum prostituata Kalima, spre exemplu, care își ascultă povestea întinsă pe un raft de morgă.

La fiecare povestire Le Clézio mai învârte o dată globul pământesc și se oprește în altă destinație.

Mexic, Franţa, SUA, Mauritius, Maroc, Polinezia, Iordan. Zamora, Michoacan, Marsilia, Cannes, Tanger, Almunecar, Punaauia, Petra, Valea lui Moise

Cele mai multe eroine din aceste nuvele sunt sălbatice și rupte de vânt, domesticite pe alte tărâmuri decât cele care le-ar face inimile să nu mai fie arse. Dacă nu-s ele cele plecate, atunci e vorba de vreun bărbat dus pe vreun tărâm stălucitor al făgăduinței - Paris, Chicago sau "acele ținuturi fabuloase pe care ea le rostea pentru mine în mormânt, la răsăritul soarelui: Basel, Berna, Friburg, Lucerna, și râurile cu nume blânde și puternice, Aare, Rin, Ron, a căror apă nu încetează niciodată să curgă".

Citeşte restul articolului aici.