JAZZ – TONI MORRISON

de Diana Borca acum 2 ani

Stilul vizual și extrem de sonor al lui Toni Morrison este cu siguranță complex, plin de imagini și sunete care răzbat printre rânduri dar sunt greu de reprodus într-o altă limbă decat cea originală.

 

Deși mai coerentă decat Iubire, Jazz mi-a lasat acelasi sentiment de haos, vocile naratoare schimbându-se des, dar fiind foarte asemănătoare și relativ greu de deosebit. Încă de la început este evident că “jazz-ul” din titlu nu este subiectul romanului dar, în același timp, este o prezență subtilă în tonul narațiunii. Este un titlu simbolic, înțeles poate mai bine de către cei care ascultă sau sunt pasionați de acest gen muzical, care impune un ritm anume și parcă și împrumută personajelor o anume stare de spirit greu pentru mine de exprimat în cuvinte. Poate că și faptul că narațiunea este profund metaforică a contribuit la percepția mea asupra acestei traduceri. Desigur, metaforele se traduc, dar parcă își pierd din farmec și sună puțin forțat.

 

Citește în continuare aici.

Vă recomandăm şi