Istoria unei starlete intoxicate

de Răzvan Ţupa acum 8 ani

Unul dintre efectele ciudate ale celebrităţii timpurii este acela că publicul poate să capete destul de repede impresia că ai murit de mult. Este cazul lui Françoise Sagan, vedeta literară a anilor '50. Cu toate că moartea ei a fost anunţată acum şase ani, impresia generală era că Françoise Sagan a dispărut cu multe decenii în urmă.

Jurnalul „Toxic" (2010, Editura Art) este scris în timpul uneia dintre primele căderi care au marcat evoluţia fostei adolescente teribile. Dacă termenul copil de bani gata are un sens în literatură, atunci Françoise Sagan este cea mai în măsură să înfăţişeze chinurile din spatele unei poveşti tragice de succes. Era celebră de la 19 ani, când publicase „Bonjour, tristeţe" şi succesul debutului nu a mai fost depăşit decât şase ani mai târziu, în 1959, când a semnat „Vă place Brahms?". Ingrid Bergman şi Yves Montand au interpretat rolurile principale în ecranizarea acestui roman, dar pentru Sagan deja începuse declinul. Pasiunea pentru jocuri de noroc şi cea pentru maşini rapide au trimis-o mai întâi la spital în urma unui accident de maşină. Durerile rămase după recuperare au făcut-o dependentă de analgezice, aşa că la 23 de ani era deja internată într-o clinică pentru dezintoxicare. Vor mai trece aproape 10 ani până când Sagan va publica notele din timpul acestei internări într-o ediţie spectaculoasă cu desene pe fiecare pagină, ediţie reprodusă acum şi în limba română. Melancolia unei fete mondene care preferă să nu facă un test de inteligenţă de teamă ca rezultatul să nu o clasifice drept mediocră este notată conştiincios în acest jurnal cu note poetice. Pasiunea autoarei de a se convinge la 23 de ani că „nu am îmbătrânit. N-am renunţat la nimic" cu toate că „aveam 16 ani, am avut 16 ani, nu o să mai am niciodată 16 ani."

Citiţi articolul în întregime în ziarul Ring.

 

Vă recomandăm şi