În ape negre

O tipă din clasa de mijloc argentiniană se mută într-un cartier rău-famat din Buenos Aires, într-o „măgăoaie“ de casă părăsită, care aparținuse bunicilor ei, pe vremea cînd zona era mai mult decît frecventabilă. Gestul ei e șocant pentru familie și cunoscuți, iar în noul cartier e privită cu neîncrederea rezervată celor „din afară“. Trăiește între două lumi, navighează printre adolescente gravide, drogate, printre travestiți alcoolici, seara se închide în casa aia care ține de alte vremuri și ascultă sunetele violenței de afară. În apropierea casei se află altarul unui sfînt minor, Gauchito Gil, venerat în cartierele sărace, un fel de Robin Hood argentinian care a avut parte de o moarte îngrozitoare: atîrnat de picioare deasupra unui foc, pînă la urmă a fost decapitat. Înainte de a muri, puterile lui supranaturale s-au manifestat pentru prima oară, el vindecînd chiar copilul polițistului torționar. Altarele lui sînt borne hieratice în infernul cartierelor sărace argentiniene în care evoluează naratoarele Marianei Enriquez, femei aflate într-un continuu conflict cu lumea, cu familia, cu bărbații din jurul lor. Povestiri întunecate, de multe ori macabre, violente, străbătute de presimțirea constantă a unui pericol care de multe ori nu se concretizează, ci doar pîndește din bezna străduțelor murdare, pe care pășesc strigoii sărăciei.

Citește în continuare în Dilema veche.