„Gargară cu gudron” de Jáchym Topol

11 septembrie 2017

Poet apreciat în Cehoslovacia chiar și înainte de Revoluția de catifea (a fost arestat de câteva ori din cauza activităţii literare în samizdat, precum şi din pricina colaborării cu Solidaritatea poloneză), Jáchym Topol a debutat în roman în 1994. „Gargară cu gudron”, cel de-al patrulea său roman, spune o istorie ficţionalizată, însă puternic ancorată în realitatea cehoslovacă din 1968, din timpul invaziei forţelor Pactului de la Varşovia.

Naratorul este un băieţel orfan, care creşte într-un cămin, alături de alţi copii de vârste şi origini diferite. Prima parte îl prezintă pe Ilja în acest cămin, care este condus iniţial de măicuţe, până când se transformă într-un soi de şcoală militară la cheremul unor veterani de război, iar a doua îl urmează pe Ilja care părăseşte căminul şi ia parte la conflictul iscat odată cu invadarea ţării.

Un calcul simplu ne arată că, în 1968, Topol avea vreo şase ani, deci prea puţini pentru a-şi aminti foarte multe din acel context socio-politic. Totuşi, el face o treabă extraordinară în „Gargară cu gudron”, în care combină două feluri de roman, corespunzătoare celor două părţi amintite. Prima, cea care „se ocupă” de Ilja cel din cămin, este impregnată de realism şi pare un soi de „Împăratul muştelor” adaptat la Cehoslovacia lui 1968, iar cea de-a doua, în care Ilja, după ce pleacă de la cămin, e fie cu rezistenţa, fie cu invadatorii, aminteşte de Bohumil Hrabal şi Jaroslav Hašek.

Prima parte este foarte dură, iar copiii trăiesc într-un primitivism la marginea violenţei – în care se şi cufundă odată cu trecerea de la conducerea măicuţelor la cea a veteranilor. Aici, militarul grobian pare un soi de Mesia cu pregătire cazonă, menit să redea speranţa la viaţă, asemenea partidului unic. „Ca fiu al regimentului am fost călit de Brigada de Aviaţie a lui Stalin. M-au trimis de la Centru să curăţ locul ăsta. O să-l curăţăm împreună!”, le zice puştilor comandantul Vyžlata, în unul dintre delirurile sale de putere. Sunt câteva scene de o violenţă teribilă aici, teribilă mai ales dacă luăm în calcul vârsta protagoniştilor, care sigur că nu au cum să iasă din aceste experienţe nemarcaţi.


Citește în continuare pe site-ul constatinpistea.ro.

Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART