Fuga spre viață prin moarte: Patrick Modiano, În cafeneaua tinereții pierdute

Câștigător al multor premii literare, publicând câte un roman la un interval de maximum trei ani, Patrick Modiano este un scriitor iubit. Nu numai că melancolia romanelor sale nu-i poate lăsa indiferenți nici măcar pe cititorii blazați, ci pentru că profunzimea cu care acesta pătrunde în sufletul omenesc, încercând să scoată la iveală enigma pe care fiecare om o ascunde te face instantaneu să te atașezi de subiectele lui. Și, dacă este să luăm în considerație și naturalețea cu care scrie, atunci ne putem da imediat seama că avem de-a face cu un mare scriitor.

În cafeneaua tinereții pierdute reunește fragmente care aparțin mai multor voci. Avem de-a face cu patru naratori care reconstruiesc povestea lui Jacqueline Delanque, cunoscută ca Louki în cercul de artiști cu care-și petrecea timpul în cafeneaua Condé. Prima secvență narativă îi aparține unui elev de la Mines care-și amintește despre nopțile petrecute în cafeneaua Condé, despre maniile și trăsăturile care mai de care mai bizare ale tuturor celor din grupul din care făcea parte și Louki, femeia care bea cot la cot cu bărbații și care purta mereu după ea o carte ferfenițită. Acest narator insistă asupra faptului că Louki luase volumul respectiv după ea doar pentru a fi inclusă în grupul intelectualilor din cafenea, nu pentru că și-ar pierde vreodată vremea citind.

Citeşte restul articolului aici.