Fiul rătăcitor în poveste

Pe scurt, cei doi se reîntîlnesc după mulţi ani şi multe evenimente în locul cel mai important pentru amîndoi: casa Villalba. Pentru el, casa copilăriei. Pentru ea, casa iubitului. Amîndoi au nevoia de a-şi elabora amintirile, senzaţiile şi gîndurile, astfel că scriu şi văd în scris salvarea şi prizonieratul lor. Nici unul nu este atît de talentat pe cît este de pasionat de a scrie literatură...

Pe larg, romanul Regina-Zăpezilor începe promiţător cu sugestia realist-magică a unui sat la malul mării, în care evenimentele care şochează comunitatea sunt cumpărarea casei Vila Albă de către o misterioasă doamnă şi intoarcerea fiului fostului proprietar al vilei. Întoarcerea aceasta dă speranţe amatorilor de literatură hispanică, fiind povestită de către o bătrînă din sat, în inconfundabilul stil care amestecă magia cu hiperrealismul. Apar şi un paznic de far, o copilă adusă de mare şi o mamă mai rea decât o vrăjitoare sau, mai transparent, decât Crăiasa Zăpezii, laitmotivul acestui roman.

Leonardo, întors în satul copilăriei, are reverii în care vocea bunicii îl sfătuieşte, îl tachinează sau îi reaminteşte poveştile copilăriei, îşi evaluează trecutul şi înţelege că doar scrisul îi poate pune gîndurile în ordine. Despre el cititorul află că a petrecut ceva timp în închisoare, distrîndu-şi colegii de celulă cu poveşti şi filosofări, că încearcă să-şi rezolve dependenţa de droguri, iar revenirea acasă îi provoacă stări amestecate.

Casilda este de asemenea o rătăcitoare întoarsă acasă. Cumpărînd Vila Albă ea reface într-un fel trecutul, locuind la bătrîneţe în casa celui pe care l-a iubit şi avînd marea copilăriei sale în apropiere, simbolul propriului stil paradoxal de a fi.

Citeşte restul articolului aici.