Antoaneta Ralian - Nu cred în sfârșitul lumii

de Mădălina Kruppa acum 1 an

O viață dedicată cărților, dar niciodată scrisului, o pasiune sfidătoare pentru lectură, continuată până la sfârșitul vieții, în pofida războaielor și a regimurilor politice - aceasta a fost Antoaneta Ralian. În acest volum de articole și interviuri, coordonat de Marius Chivu, amintirile ei prind din nou viață sub ochii cititorului, dezvăluind o personalitate fascinantă, modestă, presărată cu mici secrete și regrete adunate de-a lungul timpului. 

 

"Dar atâta timp cât te doare ceva înseamnă că ești viu - zi mersi." 

 

Antoaneta Ralian a fost cea mai cunoscută traducătoare de la noi. Venită pe lume în pragul maturității părinților ei, după ce fratele mai mare cu 16 ani murise de scarlatină (da, se mai murea de pe urma bolilor copilăriei pe vremea aceea), a fost un copil ținut într-un glob de sticlă, după cum ea însăși mărturisește. Protejată, însoțită mereu, nevoită să se joace singură, privată de multe bucurii specifice copilăriei. Mama, o femeie puternică, boemă, educată într-un pension în limba germană, a fost primul mentor din viața ei. Mama a învățat-o să citească și să scrie, i-a insuflat pasiunea pentru limbi străine, dar pianul și brodatul au rămas simple vise ale mamei, deoarece Antoaneta era un anti-talent la aceste capitole. Prima dorință legată de viitoarea profesie a fost să devină profesoară, deoarece le iubise mult pe unele dintre profesoarele aduse acasă de părinți pentru a o iniția în tainele englezei sau francezei. Acest vis se spulberă atunci când ajunge la facultate, prima laudă pe care o primește legată de tradus venind de la o colegă, în timp ce citeau amândouă aceeași carte, în engleză. Antoaneta stăpânea mult mai bine limba, așa că citea și traducea pe loc. Încet, încet acest vis a prins aripi, primul ei job fiind la editura Univers, mulți ani mai târziu, după ce trecuse printr-o slujbă terifiantă în cadrul Ministerului Culturii de atunci. 

"Cartea și cu mine am fost întotdeauna frați de cruce. Mă întreb ce-ar fi fost viața mea dacă Dumnezeu n-ar fi inventat cartea." 

 

Citește în continuare aici.

Vă recomandăm şi