Alex. Leo Şerban şi "L'esthetique du peu"

Viaţa e prea scurtă ca s-o iroseşti cu altceva decât cu tine însuţi, iar cum în jurul tău se află prea multe tentaţii, trebuie să înveţi să-ţi umpli cufărul personal doar cu lucrurile care contează. Disting o notă nietzscheană în acest îndemn de a-ţi întreţine egoismul şi de nu a te lăsa convins de gustul comun. Sună cinic, dacă nu ne amintim corolarul, şi anume că doar învăţând să te accepţi aşa cum eşti şi să-ţi recunoşti fără ipocrizie tonusul intim şi scopurile, vei reuşi să te deschizi către alţii. Aş spune că există o înrudire subtilă între omul nobil al lui Nietzsche şi Robinson, aşa cum îl înţelege Alex. Leo Şerban, dacă n-aş şti că autorului dieteticii îi displăceau predicile şi că avea reţineri faţă de categoriile filozofiei. Uneori se apropia de filozofi (de Wittgenstein, bunăoară) cu o nonşalanţă care mie, mai inflexibil, mai morocănos, mai convenţional, îmi producea crispări anxioase, doar ca să mă întreb apoi, la urma urmei, de ce nu?

Citiţi restul articolului aici.