Alex. Leo Şerban şi "L'esthetique du peu"

de Alexandru Budac acum 6 ani

Viaţa e prea scurtă ca s-o iroseşti cu altceva decât cu tine însuţi, iar cum în jurul tău se află prea multe tentaţii, trebuie să înveţi să-ţi umpli cufărul personal doar cu lucrurile care contează. Disting o notă nietzscheană în acest îndemn de a-ţi întreţine egoismul şi de nu a te lăsa convins de gustul comun. Sună cinic, dacă nu ne amintim corolarul, şi anume că doar învăţând să te accepţi aşa cum eşti şi să-ţi recunoşti fără ipocrizie tonusul intim şi scopurile, vei reuşi să te deschizi către alţii. Aş spune că există o înrudire subtilă între omul nobil al lui Nietzsche şi Robinson, aşa cum îl înţelege Alex. Leo Şerban, dacă n-aş şti că autorului dieteticii îi displăceau predicile şi că avea reţineri faţă de categoriile filozofiei. Uneori se apropia de filozofi (de Wittgenstein, bunăoară) cu o nonşalanţă care mie, mai inflexibil, mai morocănos, mai convenţional, îmi producea crispări anxioase, doar ca să mă întreb apoi, la urma urmei, de ce nu?

Citiţi restul articolului aici.

Vă recomandăm şi