Ah, dată naibii pisica aceea!

de Dora Constantinovici acum 5 ani

Înainte de toate, doamnelor și domnilor, vreau să vă spun că acela care a scris Memoriile unui bătrân crocodil, Tennessee Williams, este tăticul pieselor de teatru pentru care de altfel s-a ales și cu Premiul Pulitzer: Un tramvai numit dorință (1948) și Pisica pe acoperișul fierbinte (1955). Știu că știați J dar nu m-am putut abține, dacă ar exista o variantă în care prima propoziție să poată fi introdusă virtual de trâmbițe aș accesa-o instant. Din păcate încă nu există un astfel de artificiu în word.

Încă din cuvântul înainte al autorului aflăm că pielea unui bătrân crocodil cum este el nu poate fi vizibil atinsă, crestată, decât de muchia tăioasă a unui diamant sau de puful unei păpădii suflat în aerul unei după-amieze de vară târzie. Din păcate însă, din biografia lui se poate ghici că pielea groasă de crocodil pe care pretinde că o avea, nu l-a ferit în totalitate de nefericire. Schizofrenia, boală care a chinuit-o pe sora sa (și de care devine suspect chiar el la un moment dat) și lupta cu ideile preconcepute ale unei societăți care îi accepta foarte greu homosexulatitatea l-au împins pe Williams spre consumul de alcool și calmante, iar combinația dintre cele două i-au fost fatale în 1983. Avea 70 de ani.

T.W. povestește în memoriile sale cu lux de amănunte diverse evenimente nefericite, însă nu se lamentează, tratează totul cu un simț al umorului ușor negru, așa cum ar povesti ceva ce i s-a întâmplat altcuiva, nu lui însuși. E revoltat pe bună dreptate de mașinăria burselor de merit de care nu are parte cât e foarte tânăr, foarte la început de drum şi îi critică pe bogătaşii anilor '40. De altfel, critică o societate care se bazează pe cei câțiva oameni bogați, plasați undeva în vârful piramidei sociale, prea speriați să privească în jos spre artiștii neconfirmați, îngrozitor de reținuți față de soarta tinerilor artiști de la care însă așteptau să aibă un impact asupra culturii. Nu uită să amintească primul său job - jumulitor de porumbei la periferia orașului Los Angeles, un loc de muncă prost plătit, dar în care are acces la mici frânturi de observații filozofice ale colegilor de jumulit. Nu ezită mai apoi să folosească aceste observații în textele pe care le scrie pentru teatru sau în scenariile pentru filme.

De altfel, scriitorul povestește în nenumărate episoade, pe parcursul întregii cărți, despre snobismul cu care a avut de-a face încă de mic - în St. Louis unde a locuit în copilărie - pătura de mijloc era bine atinsă de acest flagel. A fost începutul carierei într-un sens, deoarece copilul Tennessee Williams a început să-și scrie primele povestiri observând plin de mirare cum dezavantajele materiale sau cartierul în care locuiești pot să te despartă de anumiți prieteni.

Citiţi restul articolului aici.

Vă recomandăm şi