Vikingi, dragoni, creativitate și empatie. Seria „Cum să-ți dresezi dragonul” de Cressida Cowell
„Încerc să le prezint copiilor protagoniști diferiți, care nu-și rezolvă problemele cum o face Stoik, lovindu-le. Creez eroi ca Hâc, care iese din belele cu ajutorul creativității. Calitățile unui erou pe care le aduc în fața copiilor sunt cele de care cred că avem cu toții nevoie. De exemplu, Hâc este un inventator: își rezolvă problemele prin creativitate, prin empatie și cu inteligență.” Cuvintele îi aparțin Cressidei Cowell și fac referire la una dintre cele mai iubite serii de literatură contemporană pentru copii, Cum să-ți dresezi dragonul, care a inspirat filmul de animație omonim, lansat în 2010 de DreamWorks Animation.
La Editura Arthur, în colecția Funny Green, a apărut recent cel de-al patrulea volum al seriei, Cum să păcălești blestemul unui dragon, tot cu ilustrațiile autoarei și tot în traducerea Iuliei Arsintescu. Apropo de creativitate, traducătoarea a dat dovadă și de această dată de o imaginație scânteietoare, găsind grozave corespondente românești pentru toate numele inventate de Cressida Cowell: de la protagonistul empatic și inteligent, Hâc Hidos Hering al Treilea, care pare să n-aibă nimic în comun cu personajele poveștilor eroice, până la cei mai fioroși vikingi precum Haplea Groh și Damfdecâine Minteproastă și cei mai teribili dragoni ̶ Marinodragonus Giganticus Maximus sau Apocalipticlonț.
Dacă până acum nu ați făcut cunoștință cu lumea fantastică a vikingilor creată de Cressida Cowell, scriitoare britanică ale cărei cărți s-au vândut în milioane de exemplare în întreaga lume, nu știți ce-ați pierdut. Mai precis: super distracție și super suspans. Așa că dați-mi voie să vă introduc rapid în Arhipelagul Barbar, universul vikingilor și al dragonilor fioroși (și mai puțin fioroși). Eroul nostru, Hâc Hidos Hering al Treilea, Speranța și Moștenitorul Tribului Derbedeilor Păroși, este fiul lui Stoik cel Imens, căpetenia insulei Tont. Rivalii istorici ai Derbedeilor sunt Pămpălăii, care locuiesc pe insula cu același nume și sunt conduși de Narkotic, unchiul lui Hâc.
Cum veți vedea pe măsură ce înaintați în serie, Pămpălăii nu mai reprezintă niciun pericol atunci când Hâc are de-a face cu Moartea Verde, un groaznic Dragon de Mare, trezit din somnul lui îndelungat de furtuna iscată de Thor; sau cu Hârcile ale căror „fornăit oribil și plin de muci și clănțănit al dinților” au băgat groaza în vikingi și dragoni în volumul al doilea, Cum să fii pirat; sau cu romanii cei aprigi, care-i prind prizonieri pe Hâc și pe prietenul lui, Labedepește, în al treilea volum, Cum să vorbești dragoneza; ca să nu mai zic de Apocalipticlonț, dragonul de mare „imposibil de uriaș și monstruos”, care trăia în strâmtoarea Urgia lui Thor, sau de Norbert Nebunu, Căpetenia Tribului Istericilor de pe Insula Isteria, pe care Hâc îi întâlnește în volumul al patrulea.
Dar până să aibă de-a face cu toate aceste grozăvii care-i pun viața (și pâlpâitoarea reputație de moștenitor al Tribului Derbedeilor) în pericol, Hâc trebuie să treacă de probele Programului de Inițiere în Dragoni, ca să devină, alături de alți nouă băieți ai insulei Tont, membri cu drepturi depline ai Tribului. Dacă o să vă uitați la cum arată Hâc, o să vedeți că nici „inițiere” și nici „dragoni” nu sunt cuvinte compatibile cu firea și constituția lui. Dar legea e lege și nu se poate eschiva. Mai ales că pe umerii lui stă și toată presiunea de fiu al căpeteniei. Așa că trebuie să asculte și să facă întocmai ce le zice Haplea Groh, soldatul responsabil cu inițierea, „un uriaș de doi metri, cu o lucire nebunească în singurul lui ochi bun și cu barba ca o explozie de artificii.” Prima probă, și cea mai periculoasă, „le pune la încercare curajul și îndemânarea de hoți”, pentru că trebuie să-și fure primul dragon din Creșa Dragonilor, una dintre peșterile de pe Faleza Dragonilor Sălbatici. De ce dragoni? Haplea le explică simplu:
„Dragonii sunt cei care ne scot pe noi în evidență! Numai oamenii mărunți dresează șoimi care să vâneze pentru ei și cai care să-i poarte în spinare. EROII VIKINGI sunt singurii care îndrăznesc să îmblânzească cel mai sălbatic și mai periculos animal de pe fața pământului.”
Așa că fără multe alte pregătiri, recruții au intrat în peșteră, încercând mai întâi să supraviețuiască și apoi să prindă un dragon. O răsturnare de situație creează un haos total, așa că Hâc se nimerește cu cel mai mic dragon mic din istoria insulei Tont și știrb pe deasupra:
„Pe fundul coșului dormea tun, încolăcit și înnodat în felul dragonilor, poate cel mai comun sau de grădină Dragon Comun sau de Grădină pe care-l văzuse vreodată Hâc. Absolut singurul lucru extraordinar al dragonului respectiv era cât de extraordinar de MIC era. În privința asta era cu adevărat ieșit din comun.”
Ceea ce nu-i aduce decât batjocura colegilor de inițiere:
„— Ia să vedem ce animal jalnic are Hâc! a spus Râtmucos și a ridicat capacul coșului. Ooo, EXTRAORDINAR – ia uitați-vă la el! a adăugat după ce a reușit să respire din nou de-atâta râs. Ce-i ăsta, Hâc? Un iepuraș înaripat cafeniu și pitic? O zână a florilor? O broască pufoasă zburătoare? Adunați-vă să vedeți ce animal magnific a reușit să prindă Viitorul Nostru Conducător!”
Noroc cu Labedepește, prietenul lui Hâc, care-l scoate de sub tirul de reproșuri:
„Stoik nu era un om cu spirit de observație, dar nici măcar lui nu-i putea scăpa că dragonul chiar era remarcabil de mic.
— ...și n-are niciun dinte.
S-a lăsat o tăcere jenantă.
Labedepește a sărit în ajutorul lui Hâc.
— Asta din cauză că e o rasă neobișnuită, a zis Labedepește. O specie unică și... ăăă... violentă care se numește Știrbul Visător, înrudită pe departe cu Coșmarul Monstruos, dar mult mai nemiloasă și atât de rară, încât practic a dispărut.
— Serios? a zis Stoik uitându-se cu îndoială la Știrbul Visător. Mi se pare că seamănă mai degrabă cu un Dragon Comun sau de Grădină.
— Cu tot respectul, Căpetenie, aici vă ÎNȘELAȚI, a zis Labedepește. Pentru un ochi amator și, într-adevăr, pentru prada lui, arată exact ca un Dragon Comun sau de Grădină. Dar dacă te uiți mai atent la semnele caracteristice ale unui Visător – Labedepește a arătat spre un neg de la capătul botului lui Știrb – rasa comună iese din discuție.
— Pe Thor, chiar ai dreptate! a zis Stoik.
— Și nici măcar nu-i vorba de un exemplar oarecare de Știrb Visător, a continuat Labedepește. Acest dragon e de SÂNGE REGAL.
— Nu se poate! a zis Stoik foarte impresionat.”
Când realitatea nu atinge nivelul așteptărilor, niște cuvinte spuse la locul și momentul potrivit pot schimba soarta unui om. Așa s-a întâmplat când marele Stoik a descoperit micul dragon al fiului său, dar și când Hâc s-a apucat de cea de-a doua probă a Inițierii:
„Următoarea îndatorire va fi să vă dresați singuri dragonul. O să fie o probă a forței personalității voastre. Vă veți impune voința în fața acestor animale sălbatice și le veți arăta cine-i Stăpân. Dragonul vostru va trebui să răspundă la comenzi simple ca „du-te“ și „stai“ și să prindă pește pentru voi așa cum au prins dragonii pești pentru Fiii lui Thor încă din vremuri imemoriale. Dacă vă faceți griji în legătură cu procesul de dresaj, ar fi bine să studiați o carte care se numește Cum să-ți dresezi dragonul, scrisă de Profesorul Scandalagiu, disponibilă în șemineul din Sala Mare.”
Ce conținea cartea și cum au putut cuvintele să-l ajute pe Hâc vă las să descoperiți. Cert este că a treia probă, când trebuiau să dovedească că și-au dresat dragonii și care era inclusă în Serbările din Joia lui Thor, l-a prins într-o stare de totală panică. Noroc cu Moartea Verde că a schimbat cursul istoriei Insulei Tont și al vieții lui Hâc. Și noroc cu Știrb, dragonul lui cel mic, care și-a călcat pe inima lui „verde și egoistă” și a dovedit că puțină recunoștință nu-i strică așa tare reputația de dragon.
Odată Inițierea terminată, Hâc a trebuit să continue să arate că este demn să moștenească tronul Tribului, așa că mai întâi învață să fie pirat și pleacă în căutarea comorii lui Barbăsumbră cel Cumplit, stră-străbunicul lui. Apoi, pentru că atacă din greșeală o corabie de romani, este răpit și se află la un pas de a fi aruncat în arena gladiatorilor sau de a deveni cină pentru o grămadă de dragoni. Dar se întâlnește cu Camicazi, Moștenitoarea Borfașelor Bălții și evadarea pare posibilă.
Cea de-a patra aventură îl găsește pe Hâc în mijlocul celei mai geroase ierni din ultima sută de ani. „Era atât de frig, încât Marea Mâhnită înghețase și toate Insulele Interioare se uniseră printr-un uriaș deșert de gheață, gros pe alocuri de doi metri.” Dar asta nu i-a împiedicat pe un mic grup de băieți din Tribul Derbedeilor și pe profesorul lor, același Haplea Groh, să plece spre Insula Ticăloșia, din sud, într-o sanie vikingă trasă de șase dragoni Pilot cu Colți-sabie. De parcă frigul și zăpada uriașă nu erau de-ajuns, Labedepește este mușcat de Varpe Veninos, care-și face singur reclamă:
„mai mortal decât o viperă înmuiată în arsenic, mai otrăvitor decât o tarantulă presărată cu ciuperci otrăvitoare. Ești răcit, tușești, strănuți și-ți cu rg mucii? Ești nebun de furie? Ești trist? Ți-e greață? Ți-e pielea atât de fierbinte încât începe să scoată fum? Ți se strânge gâtul de simți că te sufoci? Dacă te prăbușești MORT, poate că și tu ai fost înțepat de VARPELE VENINOS.”
Cum o vor scoate la capăt? Aflați din Cum să păcălești blestemul unui dragon.
Revenind la calitățile pe care Cressida Cowell le atribuie protagonistului ei, Hâc însuși ne întâmpină cu o caracterizare care va contura întreaga serie:
„N-am fost genul de băiat care să poată dresa un dragon numai ridicând dintr-o sprânceană. N-am fost un erou înnăscut. Eu am fost nevoit să muncesc. Aceasta este povestea felului în care devii Erou prin Metoda Grea.”
Așadar, vă invit să vă alăturați aventurilor lui Hâc Hidos Hering al Treilea, Speranța și Moștenitorul Tribului Derbedeilor Păroși, pentru a vedea cu ochii voștri cum poți să devii un erou. E-adevărat, prin Metoda Grea. Dar vă asigur că sunt și multe indicii către scurtături. Doar că implică dragoni. Și creativitate, empatie și inteligență. Sunteți pregătiți?
