Schoolboy Runaway cu găini. „Petrecere cu unicorn” de Adela Maria Calistru

Exact. Ați citit bine. Cartea despre care o să scriu mai jos este captivantă, antrenantă și poate crea dependență exact ca un joc video. Doar că este cu GĂINI! Gă-ini! Cine nu adoră găinile? Și nu am ajuns eu la concluzia asta (că am, oricum, o slăbiciune pentru specia asta adorabilă de înaripate), ci Tudor, puștiul meu de 7 ani. Care nu doar că a râs de s-a prăpădit când i-am citit volumul, dar a și venit cu ideea acestui titlu: „Zici că-i un Schoolboy Runaway cu găini!” Și-așa a rămas!
 

Găinile de la ferma Kotkodak

De unde până unde? Iată: Draga, Vasilica, Geta, Matilda, Pipoțica, Pamela și Cecilia sunt găini respectabile. Împart același coteț la ferma Kotkodak, își fac targetul de ouă pe zi, mănâncă grăunțele și ce mai primesc fără să crâcnească. Nu-s ele cele mai fericite, dar se mulțumesc cu paiele pufoase și-și văd de ale lor. Asta până când, într-o zi, Moș Costel, fermierul, le anunță sus și tare că nu-i destul: 

„Drăguțele mele, de azi trebuie să vă puneți pe treabă. Nu mai merge cu leneveala. Ia uitați aici, am socotit: ia să vedem... da, 4853. Așa... azi avem nevoie de 4853 de ouă.”

Vă dați seama, asta le-a pus capac! Mai ales că era vară; și cui îi ardea pe căldura aia să facă și mai multe ouă. Cu siguranță nu Getei, „găina grăsuță și veselă”, care pune piciorul în prag și decretează scurt: „Eu nu mai suport! O să evadez!” Cecilia, cocheta, care tocmai își pilea o gheară în timp ce aștepta ca bigudiurile să-și facă treaba, n-a ratat nici ea ocazia de a o tachina: „De când tot zici asta...” Dar acum, ultima picătură chiar umpluse paharul. 

Așa că seara, înainte de culcare, Geta ia situația în mâini (mă rog, între aripi) și le propune suratelor să fugă de la fermă, să scape de viața grea și de targetul nerealist (e drept, nu știm dacă făcuseră în ziua aceea cele 4853 de ouă). Chiote de bucurie, toată lumea bucuroasă, gata, mâine evadăm. Doar că, vă dați seama, și la găini e ca la noi, oamenii: una zicem seara, înainte să ne băgăm sub plapuma călduroasă, alta facem la spartul zorilor, când ideea de libertate n-are nicio șansă în fața culcușului moale. Dintre toate găinile care juraseră să plece, doar șapte s-au urnit și s-au întâlnit la ora patru la locul stabilit. Geta s-a cam enervat, dar adevărul e că trebuia să-și fi dat seama din felul cum unele „se grăbiră să-l salute cu un cotcodac” pe Moș Costel atunci când venise să le dea vestea cu targetul. Firi slabe, oportuniste.
 

Găinile pornesc în aventură

Dezamăgirea n-a stat însă în calea brizei de libertate care se făcea simțită. C-un ghiozdan în spate, un felinar în mână și nelipsita șapcă cu mesaj subliminal pe cap, Geta s-a așezat în fața cârdului și duse au fost! N-au mers prea mult (totuși, erau găini crescute la fermă – la sol, e drept, dar tot în spațiu relativ închis), că la marginea pădurii de stejari au găsit o mașină abandonată și-au transformat-o rapid în noua lor casă. Umbră, iarbă din belșug, niciun stres. Ce să mai, trai pe vătrai!

Dacă partea cu evadatul a fost ușoară, noua provocare (pe care tot Geta a propus-o) le-a dat mai multe bătăi de cap, dar le-a și distrat copios. Cum ne-a distrat și pe noi, cititorii cărții Adelei Maria Calistru, Petrecere cu unicorn, că m-a luat valul entuziasmului și n-am amintit titlul, publicat la Editura Vlad și Cartea cu Genius. Dar sunt sigură că v-ați prins deja.

Totul a pornit de la reveria Pipoțicăi, găina cea adorabilă:

„— Știi ce mi-ar plăcea să primesc de ziua mea? întrebă Pipoțica. 

— De unde aș putea să știu? oftă Draga. 

— Un UNICORN! Unul roz! Sclipitor! Cu coama creață! 

— Unicornii nu există. 

— Ba există! Am auzit eu că locuiesc la capătul curcubeului. 

— Curcubeul e circular... nu are capăt, răspunse Draga, căscând. 

— Poftim?! Cum adică e circular?”

Iar Draga, că nu degeaba e găina cea cultă, s-a lansat într-o prezentare aproape științifică a felului cum se creează și cum se vede curcubeul. Nu cred că cineva a ascultat-o cu adevărat. Probabil și-a dat și ea seama, că a revenit la „problema cu adevărat importantă”:  „Pipoțica vrea un unicorn de ziua ei.”

Cu mintea odihnită și, e-adevărat, fără prea multă activitate care să le scoată din moleșeală și plictiseală, Geta a decis: „Păi să-i facem un unicorn!”

Ca niște găini și bune prietene care se respectă, Draga, Vasilica, Geta, Matilda, Pamela și Cecilia nu s-au lăsat până nu i-au făcut Pipoțicăi petrecere cu unicorn. Unde l-au găsit și ce-au meșterit vă las să descoperiți singuri. Vă spun doar atât: nu s-au lăsat intimidate de Achim, gâscanul care se dădea mare șef peste fermă. Nicidecum!
 

***

Concluzie

De fiecare dată când citeam cartea Adelei Maria Calistru (că n-a fost chip să rămân la o singură lectură, chiar dă dependență), mă întrebam cât de tare trebuie să se fi distrat autoarea atunci când a scris povestea celor șapte găini curajoase și, mai ales, când a ilustrat-o. Și mă gândeam cum i-o fi venit ideea fermei Kotkodak, cum o fi apărut Fiatul 500 turcoaz, cât s-a amuzat desenând scena în care Vasilica („cea șmecheră”) se uită luuuung în ochii lui Marcel (cine-i Marcel? Veți descoperi voi!). Și-am găsit răspunsul la toate aceste întrebări în interviul foarte fain pe care i l-a acordat Emei Cojocaru. Ba chiar am descoperit și cât timp i-a luat să facă întreaga carte, cum a transformat ilustrațiile din schițe pe hârtie în imagini prelucrate digital și, desigur, de ce GĂINI (scuze, ultimele majuscule, promit!). N-am aflat de ce tocmai 4853 de ouă (și dacă le-au făcut în ziua aceea fatidică), dar nu-i timpul pierdut.

Adela Maria Calistru a ilustrat peste treizeci de cărți; Petrecere cu unicorn este prima carte de autor, pe care o face cap-coadă. Și ce debut! Unul cu adevărat captivant și declanșator de hohote de râs, așa că nu pot decât să aștept cu nerăbdare următorul volum din seria Kotkodac, Găina radioactivă. 

P.S. Dacă deschideți la întâmplare cartea, n-o să puteți evita tentația de a vă identifica cu vreuna dintre găini. Că uitați ce-au pățit cei din echipa Arthur. Așa că o faceți pe riscul vostru, dar să fie foarte clar: Geta c’est moi!