„Regele hoților” sau refugiul copilăriei

Veneția, orașul romantic al gondolelor, al carnavalului și măștilor, al arhitecturii și artei care celebrează lumina și culoarea. Un labirint inundat, păzit de lei înaripați, îngeri și demoni − ascunzătoarea perfectă.

În Regele hoților, cadrul întortocheat al Veneției e numai bun pentru un joc de-a v-ați ascunselea. Doi frați rămași orfani, Prosper și Bo, fug din orașul natal, Hamburg, și se ascund în orașul din poveștile mamei lor. Pe urmele lor se află Estera, mătușa scorțoasă care vrea să-i despartă.

În Orașul Lunii, cei doi frați se simt protejați: „Orașul Lunii îi primise pe el și pe Bo ca un animal mare și blând, îi ascunsese pe străzile lui întortocheate și‑i ferme­case cu mirosurile și sunetele lui stranii. Le pregătise chiar un grup de prieteni. Prosper nu voia să se mai întoarcă. Ni­ciodată.“ Prosper și Bo se adăpostesc într-un cinematograf abandonat alături de alți copii. Viespe, Prosper, Bo, Riccio și Mosca au fugit toți de adulți: unii se simt striviți de dresajul lipsit de iubire al părinților, pe alții îi așteaptă doar răceala orfelinatelor. Deși cinematograful devine căminul lor, un loc în care se simt mai feriți ca oriunde altundeva, copiii trăiesc în sărăcie. Ca să aibă ce mânca, fie se dedau la furtișaguri, fie vând din prăzile Regelui hoților, puștiul care le găsește adăpostul. Seara se cuibăresc unul într-altul, fiindcă în întuneric se simt mici, pierduți, singuri.

Lumea adulților le e adesea ostilă copiilor din cartea Corneliei Funke. Rigiditatea ei îi strivește. Cel mai afectat de lipsa de căldură a părinților e Scipio, Regele hoților. Deși acasă are parte de lucruri materiale și privilegii la care restul copiilor din bandă doar visează, se simte fie ignorat, fie neacceptat. Părinții lipsesc adesea de acasă, iar când sunt acolo își doresc ca Scipio să se comporte „ca un câine dresat“. Nu e de mirare că, dintre toate personajele care se deghizează în carte, Scipio e singurul care simte nevoia să poarte mereu o mască pe față când iese din casă: cea a unui hoț neînfricat, liber, care nu are nevoie de adulți.

Două personaje mature, din „echipa adversă“ copiilor, devin totuși aliații găștii din Adăpostul cu Stele. Victor, detectivul angajat să-i găsească pe cei doi frați fugari, și Ida, o victimă a furtișagurilor copiilor, le înțeleg nevoile și le oferă un nou adăpost atunci când ascunzătoarea le e descoperită. Alături de Victor și Ida, gașca de orfani se simte în siguranță. Sunt iubiți fără să le fie îngrădită libertatea.

Povestea țesută de Cornelia Funke oglindește spațiul venețian: e bogată, plină de întorsături, surprize și umor. O carte în care ruinele și strălucirea, realul și magia sunt dozate cu multă grijă. Deși aventurile personajelor sunt presărate cu detalii scânteietoare iar finalul le rezervă o surpriză vrăjită, magia nu șterge nevoile și năzuințele reale ale copiilor.

Regele hoților, Cornelia Funke

Ilustrații de Cornelia Funke

Traducere din limba germană de Iulian Bocai

Colecția Orange Fantasy, Editura Arthur, 2023

Categorie de vârstă: 12 ani+