Interviu cu artista Cassandra Calin: „Povestea Liei este despre schimbări și acceptare. Deși sunt inconfortabile, schimbările sunt inevitabile și fac parte din viață.“
Primăvara vine cu o noutate foarte interesantă în colecția miniGrafic: romanul grafic Fata cea nouă, primul volum dintr-o trilogie scrisă și ilustrată de Cassandra Calin, o artistă care s-a născut în România și a emigrat cu familia ei în Canada la vârsta de zece ani. În Montreal și-a urmat pasiunea pentru desen și a devenit treptat cunoscută datorită webcomic-ului Cassandra Comics, în care ilustrează cu umor situații din viața de zi cu zi. Ea e fata cu părul ondulat care are întotdeauna probleme cu acea șuviță rebelă și care se lovește mereu cu nasul de realitatea atât de diferită de așteptări!
Poate că o știți deja din on-line, dacă nu, în Fata cea nouă veți face cunoștință cu Cassandra și situațiile cu care s-a confruntat în primul an petrecut în noua ei țară, un an când viața i s-a dat practic peste cap: a lăsat în urmă prietenii din România, bunicii, locurile familiare și anumite mâncăruri de care era legată fără știe. E dificil să o iei de la capăt când nu cunoști pe nimeni la noua ta școală, când nu știi nici măcar limba pe care o vorbesc noii tăi colegi! Însă gusturile diferitelor culturi, limbajul universal al desenului și sufletul ei mare o ghidează în cele din urmă pe Lia, eroina din Fata cea nouă. Nu vă spun însă mai multe, căci veți descoperi singuri povestea Liei, iar până atunci vă las în compania Cassandrei Calin, care ne-a răspuns la câteva întrebări în interviul de mai jos.
Cassandra Calin, cine ești tu? Povestește-ne un pic despre tine, cititorii miniGrafic vor să te cunoască. Ce te amuză, ce te întristează, ce te emoționează, ce te enervează? Întâmplător, te urmăresc de la începutul carierei tale și mă bucur că ai ajuns cunoscută și apreciată pentru ilustrațiile pe care le realizezi.
Mulțumesc, apreciez mult! Scurt și simplu, sunt o ilustratoare și creatoare de benzi desenate din Montreal, Canada, de origine română. Acum doisprezece ani, am început să creez si să public online Cassandra Comics, un webcomic „slice-of-life“ în care vorbesc despre probleme de zi cu zi, și așteptări versus realitate. Câțiva ani mai târziu, am publicat primul meu roman grafic, The New Girl – Fata cea nouă, o poveste inspirată de experiența de a imigra în Canada cu părinții mei, când eram copil. Ce mă amuză? Ador benzile desenate și romanele grafice (evident!) și-mi place mult să desenez: atunci mă simt în lumea mea și liberă să mă exprim așa cum știu cel mai bine.
Lia, personajul principal din Fata cea nouă, spune că au început să-i placă benzile desenate datorită revistei Spell. În cazul tău ce anume a declanșat pasiunea pentru benzile desenate? Și mai am o curiozitate: tematica seriei Spell, cu cele șapte vrăjitoare prietene, e bazată pe o revistă reală sau e ceva ce ți-ai imaginat?
Spell este bazată pe o revistă reală pe care am citit-o de când eram mică și care a declanșat pasiunea mea pentru benzi desenate: W.i.t.c.h. Exact ca Lia, am citit această serie de când locuiam în România, și am fost tare bucuroasă când am găsit-o într-o librărie din Montreal, la puțin timp după ce ne-am mutat. Mi-a dat un sentiment de confort, și în același timp m-a ajutat să învăț limba franceză mai ușor. Încă mai am prima mea revistă din Canada: am citit-o de cel puțin 30 de ori în primul an!
Cum ai început să desenezi și ce te-a determinat să-ți transformi pasiunea în meserie? A fost o preocupare care a apărut natural, de când erai mică, sau te-a influențat ceva anume?
Am început să desenez de când eram mică: aveam mai puțin de un an. Prima oară, am desenat pe mobila părinților mei (scuze, mama și tata!) După acel moment (și fără să se supere), mi-au cumpărat o măsuță, carioci și (multe) hârtii. Iar de atunci, am desenat tot timpul. Cu anii, am început să-mi doresc să fac artă ca meserie, și am avut privilegiul că familia și părinții mereu m-au susținut și încurajat.
Dacă n-ai fi ales benzile desenate, spre ce domeniu te-ai fi îndreptat? Ai hobby-uri și talente pentru care ți-ar plăcea să ai mai mult timp?
Probabil aș fi avut o carieră în muzică sau în limbi străine. Cânt la pian de când eram mică, și-mi plăcea mult să fac asta, dar n-am mai exersat de o grămadă de timp. La fel ca mama mea, sunt pasionată de limbi străine, și aș vrea să învăț cât mai multe.
spațiul de lucru al artistei Cassandra Calin
Vorbește-ne despre rutina ta de lucru, suntem curioși cum arată o zi din viața ta. Ce ar fi de îmbunătățit, unde ai putea să iei lucrurile mai ușor? Și ce faci în timpul liber, ce te relaxează și îți încarcă bateriile?
Mă trezesc devreme și încerc să fac cât mai multe lucruri dimineața. Alerg 30-45 de minute aproape zilnic înainte de-a începe munca, ca să am energie și inspirație. Lucrez de acasă, deci încerc să-mi creez un spațiu cât mai cozy (înconjurată de plante, cu un ceai fierbinte pe birou, difuzorul de uleiuri esențiale aprins, un podcast pe fundal etc.) După ce mă instalez la birou, lucrez până seara (depinde de câte am de făcut în ziua respectivă). Cu un proiect atât de elaborat ca Fata cea nouă, a fost mai greu să echilibrez munca și viața personală, deci există loc de îmbunătățiri aici. Încerc să am momente de „me time“ cât mai des: să ies la o plimbare în oraș, să mă uit la un K-drama, să gătesc ceva bun… Orice activitate care nu e legată de desen, în care pot să mă deconectez. Îmi place mult să ies și cu prietenul meu și să explorăm Montrealul împreună.
Dezvăluie-ne câte ceva din procesul tău de lucru. Ce vine mai întâi, textul sau ilustrația? Stabilești toată povestea de la început sau se dezvoltă pe parcurs? Folosești și tehnici tradiționale de desen sau totul a devenit digital?
Textul vine mereu înainte de ilustrație. Povestea este baza și e important, cu ajutorul editorului meu, să finalizăm scenariul înainte de-a trece la desen. Detaliile pot fi dezvoltate pe parcurs, și uneori îmi mai vin și idei amuzante când desenez o scenă.
Folosesc tehnici tradiționale de desen doar pentru schițele în miniatură, care mă ajută să organizez fiecare pagină din carte, înainte de-a începe schițele la formatul final. Schițele finale sunt digitale, la fel ca cernelurile și culorile.
schițe de expresie pentru Lia, protagonista romanului grafic Fata cea nouă
Aflăm din scurta prezentare de la finalul cărții că ai emigrat cu familia în Canada când erai mică. Cât este poveste autobiografică, cât este imaginație în Fata cea nouă? Ne poți dezvălui trei lucruri inspirate din viața ta și trei lucruri pe care le-ai inventat?
Majoritatea poveștii este inspirată de viața reală, deci cred că e mai interesant să spun trei lucruri inventate:
-
Denis, fratele mai mic al Liei. Sunt copil unic, dar am avut un prieten din copilărie pe care-l consideram ca un frate mai mic. Denis e un personaj important care arată o perspectivă diferită asupra imigrației și cum unii copii se adaptează mai repede. Mi-a plăcut mult să ilustrez și rivalitatea sa cu Lia, care e similară cu cea din realitate.
-
Tehnologia modernă, social media etc. Povestea se întâmplă în ziua de azi, dar când am imigrat în Canada, nu existau smartphones, social media, aplicații de traducere… În prima zi de școală, Lia comunică pentru prima dată cu o colegă din clasă, Zi Mei, folosind o aplicație de traducere. În realitate, când am fost în situația asta acum 20 de ani, comunicam doar prin gesturi. Era mult mai complicat!
-
Unele conflicte/drame. Deși sunt inspirate de realitate, unele sunt mai exagerate sau dramatizate, pentru a face povestea mai interesantă și mesajul mai clar.
Chiar ai o nostalgie pentru pernițele Viva cu cremă de alune? Ce altceva mai ții minte din anii petrecuți în România? Gusturile și aromele rămân singura legătură cu țara ta natală sau e mai mult decât atât?
Sunt multe lucruri de care-mi aduc aminte din copilăria mea în România: oameni, locuri, evenimente care m-au marcat, mâncăruri etc. Deși am plecat acum mulți ani, am revenit de multe ori în țară. Și da, chiar am o nostalgie pentru pernițele Viva: erau preferatele mele când eram mică! Gusturile și mâncarea sunt o tematică importantă în poveste, pentru că o leagă pe Lia de casa ei, de prietenii ei din Canada etc. Pentru ea (ca și pentru mine) este un limbaj al iubirii.
La început m-a contrariat să văd că ai schimbat numele produselor și persoanelor cunoscute (Bursec în loc de Borsec, ciocolata Rum în loc de Rom, Riley English în loc de Billie Eilish etc.), apoi mi-am amintit ceva despre o lege a copyright-ului. Le poți explica micilor cititori de ce n-ai putut folosi numele reale ale produselor și celebrităților? Și poate ne dezvălui adevăratul nume al biscuiților cu cocos polonezi Jesyki, că mi-ai făcut o poftă…
Sunt legi de copyright și trademark care protejează diverse companii. Din acest motiv, nu avem dreptul să le utilizăm imaginea sau să le menționăm numele fără permisiunea lor, altfel poate implica mai multe lucruri (susținere falsă, denigrare etc.) Cel mai sigur este să eviți mărcile reale, sau să creezi nume fictive, ca Bursec în loc de Borsec. Iar biscuiții polonezi se numesc de fapt Jeżyki.
Finalul primului volum ne lasă în suspans… Oare Julien și Lia vor fi împreună? Cum ai gândit povestea, va fi o trilogie sau seria va fi mai lungă? Și ai scris cartea în limba franceză sau direct în engleză?
Inițial, am gândit povestea în 3 cărți pe parcursul unui an complet: volumul 1 - toamna/iarna, volunul 2 - iarna/primăvara, volumul 3 - vara. Nu știu încă dacă voi continua seria după a treia carte, vedem! Iar cartea am scris-o în engleză. Dar am citit și am aprobat versiunea în franceză înainte de-a fi publicată.
Ce provocări ai întâmpinat lucrând la Fata cea nouă? Au fost scene sau personaje mai greu de desenat? Cam cât ți-a luat să termini primul și al doilea volum?
Când era o scenă mai emoționantă, atunci era cel mai dificil: nu numai pentru că trebuia să-mi reamintesc acel moment, dar și pentru că voiam să-l desenez cu cât mai multă precizie. Cel mai bun exemplu este scena din primul capitol, când Lia și familia ei și-au luat rămas-bun de la bunici în aeroport. Mi-a luat trei ani să termin primul volum și doi ani pentru al doilea.
Ai vreo scenă preferată din primul volum, de care ești foarte mulțumită cum ți-a ieșit? La care capitol ai lucrat cu cea mai mare plăcere?
Îmi place foarte mult scena cu primul Halloween în Canada. M-am distrat să decorez fiecare casă, să desenez costume haioase și să creez o ambianță mai „spooky“ cu culori închise și jocuri de lumini. Deși mi-a luat mult timp, mi-a făcut cea mai mare plăcere.
Schițe de Cassandra Calin pentru garderoba personajelor din Fata cea nouă
Am auzit că în Canada oamenii își cer foarte des scuze. M-am gândit că acel Désolé sau Désolée (forma la feminin) nu e tocmai întâmplător… Ce alte obiceiuri canadiene sunt mai aparte și, eventual, foarte deosebite de România?
Nu-mi vine un alt exemplu în minte. Din propria mea experiență, canadienii și românii nu sunt chiar așa de diferiți. E adevărat că ne cerem des scuze, dar în rest avem cam aceleași obiceiuri și etichetă socială.
Spune-ne o poveste amuzantă sau neobișnuită legată de Fata cea nouă.
O cunoștință m-a întrebat despre Fata cea nouă și cât timp mi-a luat să lucrez la acest proiect. Când i-am răspuns că a durat aproape trei ani, m-a întrebat de ce nu am folosit inteligența artificială, c-ar fi fost mult mai rapid. Pe moment, nu-mi venea să cred că chiar a spus asta: m-am simțit jignită! Dar dup-aia am râs și întâmplarea m-a inspirat să scriu un comic despre această interacțiune.
Ce mesaj ai vrut să transmiți prin povestea Liei și a familiei sale? M-a impresionat faptul că familia ei este unită și că părinții Liei o sprijină întotdeauna, că bunicii sunt foarte prezenți, chiar și la distanță, iar personajele sunt aduse laolaltă de mâncăruri familiare sau de curiozitatea descoperirii altor gusturi, altor culturi…
Povestea Liei este despre schimbări și acceptări. Deși sunt inconfortabile, schimbările sunt inevitabile și fac parte din viață. Când am scris Fata cea nouă, am vrut să transmit un mesaj de speranță și încurajare, și să arăt că totul va fi bine în final. Experiența Liei e dificilă, dar ea continuă să persiste și are mereu sprijinul celor dragi.
Ce reacții ai primit din partea cititorilor, atât a celor din America cât și a celor din Canada și din țările unde Fata cea nouă a fost tradusă?
Din fericire, reacțiile au fost foarte pozitive! Fata cea nouă a fost apreciată de mulți copii și de multe persoane în general, care au trecut printr-o experiență asemănătoare.
Ce ilustratori urmărești, care sunt preferații tăi? Ne poți recomanda și câteva cărți grafice care îți plac foarte mult?
Urmăresc foarte mulți artiști, deci e greu să aleg favoriți. Vă pot recomanda în schimb câteva cărți grafice care mi-au plăcut mult. Uprooted de Ruth Chan, Tsunami de Ned Wenlock, Cyclopedia Exotica de Aminder Dhaliwal, Rainbow! (vol. 1 & 2) de Sunny și Gloomy, Go With The Flow de Karen Schneemann și Lily Williams.
Ce i-ai spune unui tânăr sau unei tinere care visează ca într-o zi să creeze propriul roman grafic?
Este un vis frumos și foarte posibil de realizat, dar și un proiect care cere timp și consecvență. Fiecare etapă este importantă: scenariul, arta, mesajul… Și uneori vei avea momente când nu ești sigur(ă) de ceea ce faci, sau dacă merită efortul. Toate aceste gânduri sunt normale și fac parte din proces. Cel mai important este să le privești așa cum sunt: doar gânduri.
Continuă să desenezi, fii curios/curioasă, întâlnește artiști și oameni din domeniu care te pot ajuta, și ai încredere în procesul de creație.
Cassandra Calin a răsfoit la București revista Club miniGrafic
