Interviu cu artista Maria Surducan: „E bine să faci cât mai multe greșeli, cât mai devreme”
Pe artista Maria Surducan o știți, fără îndoială, din cărțile publicate în colecția miniGrafic: Cele douăsprezece prințese dansatoare și Vacanța lui Nor, cea din urmă scrisă și ilustrată împreună cu sora ei mai mică, Ileana Surducan. Cele două surori s-au dedicat aceleiași pasiuni, ilustrația și artele plastice, dezvoltându-și fiecare un stil propriu, recognoscibil. Pentru al doilea număr al revistei Club miniGrafic discutăm cu Maria Surducan, care și-a făcut timp să ne răspundă la întrebări din studioul ei aflat în Cluj-Napoca. Acolo creează benzi desenate și jucării de hârtie, bea cafea și se gândește la noi idei de cărți grafice pornind de la miturile și basmele Europei de Est, care o pasionează de multă vreme.
Maria Surducan (foto: arhiva personală)
Maria Surducan, vorbește-ne un pic despre tine. Ce te emoționează, ce te enervează, ce te pasionează, ce te frustrează, chestii din astea.
Mă emoționează faptul că oamenii spun povești ca să alunge frica (de întuneric, de singurătate, de moarte), și mă pasionează felul în care aceste povești se modifică de-a lungul timpului. Mă enervează ușile care scârțâie și asistentul AI de la căutarea Google.
Dacă n-ai fi ales desenul și ilustrația de carte, spre ce domeniu te-ai fi îndreptat? Ai hobby-uri și talente pentru care ți-ar plăcea să ai mai mult timp?
Dacă e să aleg un alt domeniu în care mi-ar fi plăcut să lucrez, aș zice game-design, atât partea de narațiune cât și cea de mecanică. De vină e The Secret of Monkey Island, primul joc pe calculator cu care m-am întâlnit eu prin anii ‘90 și care a fost o experiență formatoare. Și mi-ar plăcea să am mai mult timp ca să explorez partea de carte pop-up, cu care am avut ocazia să mă joc un pic în proiectul Timemongers anul trecut.
Maria Surducan - proiectul Timemongers (foto: arhiva personală)
Cum ți-ai organizat spațiul de lucru? Ai obiecte „magice” în atelierul tău?
Cumva… spațiul de lucru s-a construit în jurul meu, în timp, în funcție de necesitățile diverselor proiecte. Nimic nu se compară cu magia unui nou aparat sau a unei unelte noi, care vin cu promisiunea de a salva timp și efort! Am adunat așa o tabletă cu display, un scanner (care are 13 ani și se ține bine), o imprimantă și un cutter-plotter care acum stă într-un colț și se uită urât la mine, pentru că nu l-am mai folosit de șase luni. Plus cutii cu markere și pensule cu rezervor (pentru concertele desenate) și sertare pline de pasteluri de ulei (le-am folosit ultima dată în 2021, dar rămâne tehnica mea preferată). Plus foarte multe cărți – dar niciodată destule!
Dezvăluie-ne câte ceva din procesul tău de lucru. Ai motive recurente, elemente preferate la care revii? Poate chiar mici detalii secrete pe care le introduci în ilustrații?
Oricât de plicticos sună, încerc să dezvolt un proces de lucru mai degrabă eficient decât romantic. Cea mai mare provocare a fost să reușesc să lucrez (de zor, cu spor) chiar și atunci când nu am inspirație, chef sau tragere de inimă – așa că procesul e aproape totdeauna același: documentare, schițe de idee (multe și mărunte), schițe de compoziție (trei, foarte elaborate), culoare. Mă pasionează basmele și felul în care sunt ele repovestite pentru noi generații – cum lucrul acesta e destul de evident din portofoliul meu, tind să atrag proiecte care reflectă acest interes.
Costume, schițe de Maria Surducan
La ce carte ți-a plăcut cel mai mult să lucrezi și de ce?
Totdeauna, preferata mea este ultima carte la care am lucrat – din nefericire, de obicei nu am voie să vorbesc despre ea, pentru că încă nu a plecat la tipar. Dacă trebuie să aleg dintre cele publicate, atunci vorbim de Prâslea cel Voinic și Merele de Aur, prima mea bandă desenată. A fost un proiect personal creat cu entuziasmul începătorului, făcut într-un an de zile și finanțat inițial printr-o campanie de strângere de fonduri. Am lucrat cu mare drag, am făcut foarte multe greșeli și am învățat foarte multe lucruri. De asemenea, e un proiect care se încăpățânează să mă urmărească, de fiecare dată când cred că și-a trăit traiul, primesc un mail: hei Maria, sunt un editor din Franța, am găsit cartea într-un anticariat, oare n-ai vrea să o traducem? Sau hei, Maria, suntem o editură din Germania, vrem să ilustrăm un basm cu merele de aur, putem să folosim niște pagini din Prâslea? Așa sunt unele proiecte – ca niște prieteni vechi, aproape dați uitării, dar care, în ciuda anilor sau a distanței, vin să te viziteze când te aștepți mai puțin și îți aduc noi bucurii.
Coperta ediției franceze a cărții Prâslea cel voinic şi merele de aur
Cum ai ajuns să creezi varianta grafică a poveștii Cele douăsprezece prințese dansatoare? Cum ți-a venit ideea și ce provocări ai întâmpinat lucrând la acest volum?
Francois Montier, pe atunci directorul Festivalului de Bandă Desenată de la Sibiu, m-a invitat să particip la ediția din 2017, cu un concert desenat (unde eu desenam, muzica era asigurată de Adrian Barbu și lectura de Fabiola Petri). Am ales Cele 12 prințese dansatoare de Petre Ispirescu și am profitat de documentarea pe care o adunasem despre costumul tradițional din Balcani. Eroul e îmbrăcat în costumul bulgarilor din Rhodope, iar prințesele poartă rochii de dans de la 1920. Din desenele pregătitoare am asamblat apoi o fanzină alb-negru. În 2018, Marc-Antoine de la Les Aventuriers de l’Etrange m-a întrebat dacă nu aș vrea să dezvolt povestea și să creez o carte de bandă desenată. Cum să nu vreau? Cartea s-a publicat simultan în Franța și în România, un an mai târziu.
La romanul grafic Vacanța lui Nor ai lucrat împreună cu sora ta, Ileana Surducan. Cum v-a venit ideea acestei povești și cum a decurs lucrul în echipă, a fost simplu să vă împărțiți sarcinile sau ați avut și momente de impas?
Ne doream o carte pentru copii care să fie o poveste originală, nu o adaptare a unui text deja existent. Ileana a propus ideea inițială, bazată pe o experiență comună – eclipsa de soare trăită la bunicii noștri. Eu am inclus motivele din basme și împreună am stabilit în linii mari structura poveștii. Pentru noi era important să surprindem atmosfera unui univers la granița dintre realitate, joc virtual și basme. Ileana a desenat storyboard-ul, iar unele episoade îi aparțin în totalitate – mai ales momentele de comic de situație. Apoi a urmat etapa de revizuire, am rezolvat problemele de plot și storytelling și am stabilit împreună dialogul final. Eu am colorat majoritatea paginilor (dar nu pe toate!) și am aranjat textul în bule. A fost destul de simplu și nu ne-am ciondănit decât o dată (Ileana susține că eu nu știu să colorez bufnițe. Eu susțin că e noapte, cât de colorată poate fi o bufniță?).
Care este personajul tău preferat dintre cele pe care le-ai creat până acum și de ce?
Cred că balaurul din Eilin au fond de l’eau – o carte pentru care am scris scenariul și Anna Benczedi a făcut desenele, apărută în septembrie 2025 la Les Aventuriers d’Ailleurs, și pe care plănuim să o traducem în română cât de curând, ca al treilea volum din seria Știma apelor. Balaurul locuiește pe Muntele de Cleștar, păzește izvoarele de apă vie și apă moartă și are… păreri ciudate despre cum am putea să construim o lume mai bună. Îmi place ambivalența personajului – vrea să-și îndrepte greșelile, dar soluțiile lui sunt pe modelul „din lac în puț”, doar înrăutățesc semnificativ situația.
Balaurul din Eilin (Eilin du fond de l'eau), ilustrație de Anna Benczédi
Ce ilustratori urmărești, care sunt preferații tăi? Ne poți recomanda și câteva cărți grafice care îți plac foarte mult?
Ilustratori preferați din toate timpurile? Lorenzo Mattoti.
Ilustratori preferați în clipa aceasta? Lilas Cognet și Lukas Verstraete.
Ilustratori români preferați? Sorina Vazelina, Oana Ispir și Saddo.
Cât despre benzi desenate preferate, sunt atât de multe! Hai să spunem Nimona, de ND Stevenson și Sosirea, de Shaun Tan. Iar dintre autorii români, recomand Epoca mea de aur, de Daniel Horia.
Ce i-ai spune unui tânăr sau unei tinere care visează ca într-o zi să creeze propriul roman grafic?
Mai în glumă, mai în serios, i-aș spune: lasă visatul, pune-te pe scris scenariul și desenat storyboard-ul, nu vei mai avea niciodată așa de mult timp liber cât ai acum, și e bine să faci cât mai multe greșeli, cât mai devreme. Apoi aș pune întrebări despre benzile desenate preferate și i-aș sugera să le recitească, uitându-se cu foarte mare atenție la modul în care sunt realizate.
