Descoperă magia de a „inventa roata” în „Lumea lui Baltazar”

Îi știți pe oamenii aceia complet nedistractivi care, cu un aer de superioritate, vă spun că „vai, dar nu trebuie să inventezi iar roata!”. Sau, mai rău, „nu-ți cere nimeni să descoperi apa caldă”. Sunt cât se poate de nesuferiți. De fapt, sunt adânciți în eroare până la gât. Știți de ce? Pentru că nu au aflat încă ce minunat este să inventezi roata sau să descoperi apa caldă. Și să faci asta zi de zi, s-o iei mereu de la capăt cu același entuziasm al începuturilor de lume.

De unde știu asta? Din Lumea lui Baltazar, cel mai nou picture book al lui Alex Moldovan, minunat ilustrat de Ștefan Georgescu și publicat de Editura Vlad și Cartea cu Genius. Și dacă nici cei doi nu știu cum stau lucrurile astea, ei care au citit, văzut, scris și ilustrat atâtea la viața lor, chiar nu-mi dau seama cine ar putea. Mai mult decât atât, Baltazar este fix genul de om în care n-ai cum să nu ai încredere. 

De ce să îi dai crezare lui Baltazar

În primul rând, are o mustață maaaare, cât o lună cu cel puțin 46 de zile. (Nu vă sperați, nu am deviat de la calendar, citiți cartea și-o să vedeți că ziua asta chiar există în luna august.)

În al doilea rând, poartă ochelari. Și-acum, pe bune, cum să nu dai crezare cuiva cu lentile mari și rotunde? De la Harry Potter încoace e literă de lege: ochelariștii sunt tipi de-ncredere. Apoi, ochelarii ăștia se sprijină pe un nas uriaș! Ups, poate că nu trebuia să spun asta, Pinocchio nu le-a făcut chiar un serviciu năsoșilor.

Nu-i nimic, reiau: în al treilea rând, așadar, deține secretul unei lumi perfecte. Și-l pune imediat în practică: desființează... Ei, dar nu vă spun mai multe, să nu vă stric surpriza.

Avem astfel atâtea motive să-i dăm crezare lui Baltazar: e minunat să te trezești într-o dimineață „cu o poftă grozavă de a inventa lucruri” și chiar să te și apuci de treabă. Iar dacă printre aceste lucruri se numără și roata, și apa caldă, nu văd care-i problema! E chiar foarte distractiv.

Dar să nu credeți că Baltazar a început această nouă creație așa, din mijlocul grămezii, ca găina. Nicidecum. Mai întâi a făcut, ca orice demiurg care se respectă... dar nici asta nu vă spun. Mai bine să ghiciți! După aceea, a făcut, pe rând, pârșul, guma de mestecat, ba chiar și filmele cu supereroi, vacanța și computerul. V-am zis că-i un creator de încredere: nu putea lăsa filmele astea fără protagoniști, așa că a creat și supereroii; numai că nu cred că le-a dat și indicații clare de dietă și nutriție, că cel puțin unul dintre ei, cel cu pelerină și chiloți peste pantaloni, are ditamai burdihanul. Sper sincer că inamicii din filmele alea nu aleargă prea repede. O altă dovadă clară de responsabilitate este faptul că nu a creat chiar numai ce-i făcea lui plăcere: fericirea, înghețata sau telefonul mobil. „Cu inima grea, a făcut (și) școala.” Da, doar „ca să aibă și vacanța un sens”. 

Cuvinte minunate și plăcinte perfecte inventate de Baltazar

După această grea încercare, Baltazar a continuat cu animalele, cu fizica și matematica, iar apoi a trecut la numirea tuturor. Dacă până aici mi-a plăcut tare, tare de Baltazar, la acest capitol l-am a-do-rat. Pentru că uitați ce cuvinte absolut minunate a inventat:

„Cuvinte ca matrapazlâc, mogâldeață, lighioană, chițibuș, giumbușluc, șugubăț sau zgubilitic au apărut pe lume doar pentru că-i plăcea lui cum sună.”

Cum ar zice cineva, „dacă nu ar exista, ar trebui inventate”. Nu știu dacă Baltazar l-a citit pe Voltaire, dar cu siguranță a făcut ce trebuie cu aceste combinații de litere atât de frumoase. Ce cuvinte n-a inventat Baltazar? Sunt sigură-sigură că „tărâm”, „rânduială”, „meleag”, „odaie” sau „măiastru” n-au fost create de mustăciosul nostru. Dar nici nu știu cum au apărut pe lume.

N-o să vă spun acum tot ce a născocit Baltazar. Vă mai zic doar că s-a asigurat că n-o să obosească prea mult cu mersul pe jos și că o să aibă cu ce să-și astâmpere foamea. Și ce bine a dat-o!

„A încropit o plăcintă cu brânză, salam și sos de roșii, peste care a presărat busuioc proaspăt. Între noi fie vorba, tot busuiocul din lume era proaspăt, că de-abia fusese inventat.”

Apoi, cum stătea el așa, cu o mână în șold și-n papuci de casă, și-și admira creația, a văzut că era „aproape perfect”. Și și-a desăvârșit opera c-un pocnet de degete. 

Caftane magice și o lume ilustrată de vis

Alex Moldovan nu pomenește în povestea lui, dar cel mai probabil, undeva pe parcurs, Baltazar a inventat și hainele. Pentru că ilustratorul Ștefan Georgescu îl îmbracă în cele mai frumoase caftane: de la cel galben cu steluțe albe de la început, la cel albastru din laborator și cel multicolor cu planete, preferatul meu. Nu doar înfățișarea protagonistului îmbogățește cartea, dar și întreaga lume pe care artistul o creează odată cu Baltazar. Iar dacă la o primă vedere pare că sunt doar pârși, cai sau mașini, cu cât privești mai atent, cu atât descoperi mai multe detalii care lărgesc universul acestui volum. Iar forzațul – paginile acelea care leagă coperta de corpul cărții – cuprinde o lume în sine, în care te afunzi și în care riști să te pierzi.

Ștefan Georgescu: regi, melci și cavaleri

Poate nici nu e întâmplător, căci Ștefan Georgescu este, în propriile cuvinte, „aflat într-o veșnică goană după regi, melci, iepuri, schelete și cavaleri”. A studiat grafica la Universitatea Națională de Arte din București și face grafică și pentru jocuri video, și pentru cărți; probabil îl cunoașteți deja din Soarele furnicilor de G. Topîrceanu. Iar dacă vreți să îl cunoașteți mai bine, aici găsiți un interviu publicat pe blogul Editurii Arthur. 

Cărțile pentru cei mai mici cititori semnate de Alex Moldovan

Pe de altă parte, Alex Moldovan nu este la primul picture book. Dacă nu ați citit Băiețelul care se putea mușca de nas, ilustrat de Irina Georgescu, dați fuga-fuga și citiți-l (după ce terminați Lumea lui Baltazar, mai bine). Este povestea (era să zic plină de tâlc, dar Alex nu mi-ar fi iertat-o)... Este povestea lui Vlad, băiatul care chiar putea să se muște de nas, dar care nu voia să facă asta când aveau părinții chef sau, mai rău, când îi ziceau primarul și toți ziariștii ăia băgăcioși. 

Încă ceva: Alex Moldovan și Ștefan Georgescu au răspuns la câteva întrebări despre Lumea lui Baltazar în acest interviu.

Dorințe mustăcioase la final de poveste

Nu pot încheia textul meu fără să-ncerc marea cu degetul. De când am citit Lumea lui Baltazar, mă tot gândesc dacă l-aș putea ruga pe mustăciosul ochelarist să mai inventeze unu lucru sau două. Nu-s grele. Hai că-ncerc! „Baltazar, poți, te rog, să creezi ziua de 36 de ore?” Și-ncă ceva: „Poți, te rog, să inventezi praful care se șterge singur?” 

Încercați și voi!