Cu siguranță ați auzit de George cel curios, fiind o serie de animații pentru copii, bazată pe cărțile cu același nume. Una dintre ele mi-a căzut și mie în mână zilele astea.
George cel Curios, scrisă și ilustrată de H.A. Rey, urmărește aventurile unei simpatice maimuțe, care reprezintă de fapt un simbol al copilăriei autentice, a dorinței de a descoperi, dar și de a ieși din cuvântul adulților.
Povestea lui George începe în Africa, locul lui natal, unde este capturat de un explorator care intenționează să îl ducă la grădina zoologică.
Primul lucru care trebuie evidențiat copiilor este prinderea animalelor sălbatice. George, deși simpatic și jucăuș, este un animal sălbatic a cărei casă este jungla. Astfel, copiilor li se prezintă un exemplu de așa nu, nu noi oamenii decidem unde trebuie să locuiască animalele sălbatice, mai ales cele care trăiesc într-o zonă cu umiditate mare cum este jungla, orașul fiind de departe un loc potrivit pentru o maimuță. Lucru care se dovește odată cu ajungerea micului animal în jungla urbană.
Prima lui ispravă este alimentată de curiozitatea vis a vis de modul de funcționare a telefonului. Fiind singur în casa exploratorului, apasă la întâmplare butoanele telefonul ajungând să sune la pompieri. Fapta lui fiind pedepsită cu închiderea acestuia la închisoare, se pare că apelurile false sunt considerate o infracțiune, descoperă cei mici alături de maimuțica George.
Însă datorită rapidități și abilităților lui de cătărător, reușește să evadeze. Singur în jungla urbană, atras ca un copil de baloanele unui vânzător, le smulge pe toate și ajunge să zboare deasupra orașului. Noroc cu vântul care s-a mai calmat și astfel George ajunge pe un semafor de unde este preluat de explorator, stăpânul lui de câteva zile.
Ilustrațiile îl surprind pe George fericit la Zoo, alături de prietenii lui din junglă, cărora le-a adus baloanele pe care inițial le-a înfășcat din mâna vânzătorului, dar care au fost ulterior achitate de explorator, asta fiind de fapt un alt exemplu, de data asta de bună practică.
Pe lângă povestea cu note de umor provenite din isprăvile inocentului George, cartea ne oferă ocazia să abordăm un subiect mai delicat pe care copiii trebuie să-l conștientizeze și care le dezvoltă gândirea critică.
Deși sunt animale care au nevoie de îngrijire și protecție (cele pe bază de dispariție), prin intermediul grădinilor zoologice specialiștii pot studia comportamentul și nevoile animalelor. Din punctul meu de vedere există mai multe argumente împotriva ținerii animalelor închise. Dar înainte să le enumăr eu, am pus această întrebare copiilor, cum credeți ca se simt animalele la grădina zoologică?
Fiind la fel de curioși și dornici de explorare și observare a animalelor și piticii mei au fost la o grădină zoologică, iar răspunsurile lor au fost din perspectiva propriilor emoții: sunt fericite că le vede lumea sau că mereu primesc de mâncare, însă am primit și răspunsuri precum le e dor de prietenii lor sau vor să alege prin junglă.
Și astfel o întrebare a pornit o dezbatere întreagă specifică nivelului lor de vârsta și le-a adus în atenție problemele cu care s-ar putea confrunta de fapt animalele închise.
Prin intermediul acestei povești copiii au auzit perpectiva celorlați, au empatizat cu animalele și și-au dezvoltat vocabularul emoțional (fericit, trist, curios).
Pentru că mi-am dorit să văd cu ce au rămas după aceasta poveste și după discuția avută ulterior, le-am pregătit un joc digital unde a trebuit să aleagă unde este de fapt casa fiecărui animal. Am introdus și animale domestice pentru a face jocul puțin mai interesant și pentru a le accesa gândirea logică.
Cu drag,
O educatoare
Oana Paraschiv
