Genius la grădiniță #76 Elefantul Filimon

Ce spuneți de un meci de fotbal între o colonie de muște și un elefant? Campionatul mondial de fotbal nu a fost nicicând mai râvnit, cel puțin dacă analizăm atitudinea și spiritul de organizare al coloniei de muște care locuiau pe malul fluviului.

Pare amuzant și de necrezut, dar pe cuvântul meu de povestitor dacă întâmplarea nu e reală. O să încep cu începutul, menționând că amuzanta dispută pentru cupa mondială de fotbal se poate observa și răsfoi în cartea intitulată Elefantul Filimon, scrisă de Michael Ende și ilustrată de Daniela Chudzinski.

Titlul este sugestiv, elefantul Filimon fiind unul dintre personajele principale. Recunoscut în inima junglei indiene ca fiind foarte înțelept, Filimon Făldulescu era și un mare filozof, meditând adesea la tot felul de lucruri, mai puțin la șirul anilor de când trăia în junglă, fiind un elefant foarte bătrân, nu degeaba se spune că înțelepciunea vine o dată cu vârsta.

Iar dacă vă întrebați la ce anume medita elefantul Filimon, orice idee care era măreață și frumoasă, spre exemplu impunătoarea lună sau frumusețea unei flori, astfel de lucruri erau în spectrul lui de interese.

Rareori Filimon acorda importanță lucrurilor pretențioase sau a căror mărime exterioară era impunătoare, el acorda interes frumuseții naturale.

Se poate spune despre Filimon că era modest, lipsit de pretenții, calm și la locul lui, atâta timp cât nu-l deranjai, nu te deranja, ba chiar animalele îl foloseau pe post foișor atunci când condițiile meteo nu le erau prea favorabile.

Acum să vă povestesc puțin și despre echipa adversă a elefantului pentru că vă spuneam că între elefant și colonia de muște se duce lupta pentru câștigarea campionatului de fotbal.

Pe malul fluviului, pe un morman imens de alge putrezite, își făceau veacul o colonie impresionantă de muște, iar când zic impresionantă ma refer la numărul muștelor necunoscut, fiind greu să afli câți chiriași găzduia acest morman, asta pentru că nu puteau sta locului și bâzâiau întruna.

Tocmai numărul impresionant le făcea să se simtă teribil de importante. Lipsite de modestie muștele se considerau cele mai importante ființe din întreaga lume, atât de importante încât, spun ele, dacă ar dori ca pe pământ să fie întuneric, atunci pentru ele ar fi floare la ureche să eclipseze soarele. Spre norocul tuturor se pare că era joi, iar joia nu e o zi potrivită pentru eclipsarea soarelui.

Sper că v-am lămurit cu grandoarea și impunătoarea puterea a muștelor sau cel puțin părerea lor despre ele. Firul narativ urmărește organizarea unui campionat mondial de fotbal în care muștele formează un comitet care decide cine ar fi mai potrivit să intre în luptă dintre toate animalele din junglă.

După multe consfătuiri s-a propus un argument demn de luat în calcul, acesta fiind semnul distinctiv al importanței lor supreme. Recunosc că am avut dificultăți de identificare a semnului, dar am descoperit și eu semnul lor distictiv, acesta fiind se pare trompa. Astfel, muștele au decis că singurul adversar pe potriva lor, deși el nu are decât patru picioare, ar fi elefantul.

De aici toată povestea capătă și mai multă ironie și amuzament, plecând de la momentul când elefantul este anunțat de luptă, la jocul în sine, până la căștigarea trofeului, de toate astea elefantul Filimon neștiind de fapt nimic.

Echipa națională MP (Mormanul Putrezit) își găsește sfârșitul în apele fluviului care s-a umflat odată cu ploaia abundentă care a pus stăpânire pe junglă. Cât despre Filimon Făldulescu se spune că încă meditează vis a vis de tot ce îl înconjoară și încă nu știe că a fost bătut cu scorul de 100 la 0 pentru MP.

Am sperat că un mic detaliu din carte să fie reținut de micii mei ascultători, iar speranța nu a fost în zadar, asta pentru că la întrebarea cine le plăcea pe muște? toată lumea a reținut interesul broscoiului, unul culinar, pentru muște.
Astfel, au avut de realizat un broscoi de colorat care tocmai și-a terminat prânzul, iar mai apoi au pliat foaia pentru a realizat forma broscoiului. Surpriza din interiorul stomacului a stârnit amuzamentul grupei, iar pe mine m-a ajutat să sistematizez informațiile descoperite în carte.

Concluzie: copii fericiți, educatoare fericită.

Cu drag,

O educatoare

Oana Paraschiv