O zi în care să îți aduci animalul de companie la școală? Asta da zi altfel, idee ce merită trecută și pe lista mea de educatoare. Dar când unul dintre copii apare cu un piton uriaș, ziua nu mai pare așa distractivă.
În cartea E un șarpe în școala mea, David Walliams ne aduce în atenție o poveste pe cât de năstrușnică, pe atât de amuzantă și plină de surprize.
Ziua animalelor de companie a fost tare așteptată de copii, astfel că în ziua cu pricina fiecare se prezintă la școală cu animalul din dotare. Tomy Ross reușește prin ilustrațiile ingenioase să surprindă chiar și starea necuvântătoarelor, de la motanul somnoros care pare că singura lui grijă este să doarmă și să stea cât mai confortabil, la testoasa necăjită despre care noi am presupus că era emoționată, nu merge totuși zilnic în vizită la școala celui mai bun prieten.
Ziua nu părea cu nimic ieșită din comun, de la pisici, căței, șoricei, toți își făceau apariția în curtea școlii, asta până să sosească întârziata clasei, Miranda, lucru deloc neobișnuit, acesta fiind de fapt un obicei mai vechi de al ei. Ceea ce i-a surprins pe toți a fost că Miranda venea călare pe un șarpe enorm. Penelopa, pitonul Mirandei, era suprinzător de mare și alunecos, unde mai pui că nu vezi zilnic un copil care să călărească un șarpe.
Cum nici Miranda nu era un copil tipic, fiind recunoscută pentru energia și stilul caracteristic, atât domnul profesor cât și colegii de clasă, au acceptat prezența animalului ei de companie. Nu de același tratament a avut parte șarpele din partea celorlalte animale care nu știau întroco să o apuce, mai puțin Motanul cel gras, care își continua liniștit somnul de frumusețe.
Pitonului îi plăcea să fie în centrul atenției, tocmai de asta a început să le arate copiilor câteva din talentele lui: flexibilitatea îl ajuta să se transforme în scara pe care copiii pot urca, într-un cadrul pe care se pot cățăra și chiar o bară pe care să alunece. Unde mai pui că până și matematica devenea mai ușor de înțeles atunci când pitonul lua forma cifrelor.
Distracția este pe cale să se termine o dată cu apariția doamnei Bloat, directoarea școlii. Se pare că ziua animalelor și lipsa de entuziasm a domnișoarei atunci când vine vorba de animale nu se potrivesc deloc, ba mai mult se pare că nici copiiii nu erau pe placul directoarei, ceea ce nu poate fi decât o ironie a sorții având în vedere locul unde lucrează. Să nu credeți că această ironie le va scăpa copiilor, garantez pentru reacția lor vis a vis de atitudinea doamnei director.
Caricatura doamnișoarei director este atent realizată pentru a sugera indirect nivelul ei de amabilitate și trăsăturile dominante, scopul principal fiind acela de a stârni amuzamentul cititorului.
Se pare că domnișoara director găsește o soluție cel puțin neobisnuită în ceea ce privește situația animalelor din școală. Dulapul cu obiecte pierdute devine astfel neîncăpător atunci când domnișoara îngrămădește toate animalele în el, pe toate cu excepția pitonului, căruia îi găsește un loc în coșul de gunoi din biroul ei.
După plată și răsplată
După terminarea orelor, Miranda face o încercare de înduplecare a domnișoarei director, în speranța că îi va înapoia animalul de companie. Când deschide ușa biroului descoperă o nouă directoare pe scaunul de director, cu aceeași ochelari și ruj roșu, dar cu o altă înfățișare. Nimeni alta decât Penelopa se ocupa acum de lucrurile administrative ale școlii. Miranda are grijă să elibereze toate animalele, pornind cu toții în curtea școlii.
Dispariția surprinzătoare a doamnei director aduce schimbări în școală. Profesorul Bright ajunge directorul școlii, iar iubirea lui pentru animale le permite copiilor să își aducă animalul în orice zi la școală, acum școala devenind un fel de grădină zoologică dacă îmi permiteți, una în care animalele nu sunt ținute captive și în care învață zilnic lucruri noi.
Cât despre domnișoara Bloat vă invit să răsfoiți cartea, finalul aduce o explicație cel puțin amuzantă vis a vis de dispariția domnișoarei.
Oana Paraschiv – Educatoare pasioantă de povești și creativitate
Întrebări frecvente
Cartea spune povestea amuzantă a Mirandei, o fetiță care își aduce animalul de companie neobișnuit — un piton uriaș numit Penelopa — la școală, de Ziua Animalelor. Este o aventură plină de umor despre acceptare, creativitate și modul în care regulile rigide ale adulților pot fi răsturnate de entuziasmul copiilor.
Dincolo de situațiile comice, copiii învață despre și despre empatie. Povestea oferă un punct de plecare pentru discuții despre autoritate și despre cum o atitudine negativă, precum cea a directoarei Bloat, poate fi transformată prin bunătate și deschidere către nou.
Această carte este o resursă excelentă pentru educatori. Ilustrațiile lui Tony Ross sunt perfecte pentru a-i ajuta pe cei mici să identifice emoțiile personajelor, iar scenariul poate fi transformat în jocuri de rol sau activități matematice distractive, exact cum face Penelopa în poveste.
Interviu cu traducătoarea Raluca Davicenco despre Mafalda:
„Mă bucur că Mafalda a venit în viața mea.
A fost atât de neașteptat, încât i-aș spune ch...
Dacă ar fi să facem o comparație rapidă între Infanteria stelară și Străin într-o lume străină (cele două volume de Robert A. Heinlein discutate până...
Interviu cu Cosmin Perța despre volumul Hate Me Love: „Am fost mereu conștient că poezia nu poate fi o carieră și nu-ți poate asigura subzistența, dar...
