Crăciunozaurul și-a făcut și anul acest apariția în sala noastră. Anul trecut copiii au descoperit prietenia și magia, dar și curajul și acceptarea în cartea Crăciunozaurul. În acest an, Crăciunozaurul și Noaptea de Ajun vine cu o altă morală de data aceasta: cât de important este să fii tu însuți, dar și cum reușește sărbătoarea Crăciunului să fie mereu atât de specială.
Autorul Tom Fletcher ne poartă din nou în spiritul sărbătorilor, tocmai la Polul Nord, unde acțiunea are loc în noaptea de Ajun. Mare zarvă în împărăția Moșului unde elfii împachetau de zor ultimele jucării, oamenii de zăpadă se dădeau lin pe patine, iar crăciunozânele împodobeau brazii.
Nici la bucătărie nu se stătea, aroma de prăjituri, acadele și plăcinte simțindu-se peste tot. Toată lumea avea treabă, doar Crăciunozarul, simpaticul dinozaur care se ocupa cu deplasarea saniei Moșului se simțea că nu-i de folos. Ce oare ar putea face?
Începe cu împachetarea cadourilor și alege o bicicletă, poate cel mai greu lucru de împachetat din cauza formei, dar reușește să ducă sarcina la bun sfârșit, cu o fundă atipică și multă panglică printre picioare.
Elfii au hotărât că împachetatul cadourilor nu-i treabă de un dinozaur așa că l-au trimis la bucătărie. Acolo se pare că reinterpretarea rețetei de turtă dulce nu îi aduce distincția de chef. Pe lângă zahăr, unt, melasă, ou și făină, ghimbir și nucșoară (cu această ocazia am aflat și magică secretă a turtei dulci tocmai de la Polul Nord) Crăciunozaurul hotărăște că puțin sos, niste varză și piept de curcan ar face compoziția mai gustoasă. De la gustoasă s-a ajuns la scârboasă, iar când elfii au gustat imediat au și scuipat, gustul nu era pe placul lor.
Următoarea sarcină a simpaticului dinozaur - împodobirea bradului, ce ar putea ieși prost? În cutia de podoabe erau și ciorapi murdari, Moșul nu este cel mai ordonat se pare, așa că dinozaurul face un brad atipic, care, dacă mă întrebați pe mine, nu arată deloc rău, dacă există brazi cu dulciuri, ursuleți pe pluș, de ce nu poate exista un brad plin de șosete (curate de preferat)? Însă elfii nu sunt de aceeași părere cu mine și hotărăsc că mai bine nu le-ar sta în drum, iar treaba o vor face ei.
Trist și stingher, bietul dinozaur se simțea total nefolositor, iar după toate încercările se simțea și nepriceput, oare chiar nu putea face nimic bine? Își bagă capul în zăpadă, hotărât să nu mai iasă curând de acolo.
Moș Crăciun însă schimbă cu totul firul narativ pentru că din punctul lui de vedere gustul unic de turtă dulce cu gust de curcan îi trezește apetitul culinar. Nici funda deosebită făcută de dinozaur nu trece neobservată, elfii realizând modelul de fundă reinterpretat de Crăciunozaur la toate cadourile.
De departe bradul plin de ciorapi a fost încântarea serii, nu mai era un brad ca orișicare. Moșul este de fapt glasul încrederii, al susținerii necondiționate, al acceptării efortului și nu al rezultatului. Acesta îi laudă efortul dinozaurului, lucru care îl trezeste la viață pe simpaticul Crăciunozaur.
Zvon de zurgălăi se-aude când pe case-aterizeaza. Moșu cântă. Tropotind, renii-l acompaniaza. Iar Crăciunozaurul prin cer îi conduce-n zbor. Cu glas tunător urează: Un craciun bun, tututor!
Crăciunozaurul ne prezintă acceptarea diferențelor, îmbrățișarea atipicului și aprecierea efortului, nu totul trebuie să fie perfect, ci totul trebuie făcut cu dragoste și implicare. Magia Crăciunului nu este despre cadouri împachetate perfect, turtă dulce aromată sau brad cu decorațiuni si ornamente delicate, ci despre toate aceste tradiții făcute cu drag și pentru cei dragi.
Iar ideea de brad împodibit cu ciorapi m-a făcut să îi provoc pe pitici la împodobirea unui altfel de brad în acest an. Pe post de decorațiuni am ales momente, da, momente amuzante, pline de iubire, aniversări, serbări și clipe unice pe care le-am trăit împreună la grădiniță.
Vă încurajez să alegeți un astfel de brad într-un an, veți vedea ce greu e să alegi doar câteva din minunatele voastre momente.
Cu drag,
O educatoare
Oana Paraschiv
