Genius la grădiniță #100 "Cea mai rea prințesă"
Ați auzit de existența unei prințese rele? Da, o prințesă rea, pe nume Suzi, a cărei reputație, umblă vorba în ținut, e departe de cea a unei prințese tipice. Numele cărți e la fel de intrigant ca întrebarea mai sus adresată, Cea mai rea prințesă, scrisă și ilustrată de Anna Kemp și Sara Ogilvie sporește curiozitatea și atenția cititorului, în cazul de față al ascultătorilor, asta pentru că piticii mei au făcut ochii mari la auzul titlului cărții.
Aș fi pierdut o ocazie bună dacă nu îi întrebam pe ei înainte de a afla mai multe despre prințesa din carte: de ce oare ar putea fi o prințesă rea?!
Se pare că faptul că îi plac dragonii, că ar putea vorbi urât sau că nu i-ar putea plăcea copiii au fost câteva din cele menționate de ai mei simpatici. Însă adevărul e puțin diferit, asta pentru că important e cine povestește despre această prințesă, iar dacă îi dăm crezare prințului, lucrurile ar fi departe de adevăr.
Încep prin a vă spune că prințese prezentate în basmele copilăriei noastre par foarte îndepărtate de prințesa Suzi, de la vestimentație, comportament, aspirații sau hobby-uri.
Prințesa Suzi are încă din ilustrații o prezentare atipică, de care eu personal recunosc m-am îndrăgostit și cu care rezonez, adidași și rochiță lejeră ce îi permit să escaladeze muntele de cărți ce i-au deschis apetitul pentru cunoaștere și descoperire. Dar trândăvitul la palat nu e activitate pe placul prințesei, aceasta având chiar bagajul pregătit pentru momentul când prințul o va salva de viața plictisoare din palat.
Deși ziua mult visată a venit, s-a dovedit doar o iluzie, prințul oferindu-i un alt palat în care să își petreacă timpul.
Ilustrațiile fac deliciul cărții, de la prințesă, cal, prinț sau chiar paznicul palatului aflam care este de fapt sentimentul real simțit de protagoniști, în cazul de fată, a prințesei Suzi.
O încăpere imensă plină cu rochițe, dantele și pantofi, pălării și materiale fine, sunt de departe pe placul lui Suzi. Însă prințul consideră că dorințele prințesei, călăritul sau vânatul dragonilor nu face parte din îndatoririle unei prințese.
Tristă și plictisită de noua poziție, una deloc de placul ei, starea prințesei ia o altă întorsătură o dată cu venirea unui dragon pe care îl învită la un ceai.
Se pare că Dragonul ajunge confidentul ei, iar temnița(noul ei palat) devin scrum la scrănutul dragonului.
Înfruntarea prințului aduce o nouă decizie a prințesei dar și bilete la Dragon Air.
Dragonul și prințesa de atunci au colindat, întreaga țără-n lung și-n lat.
Cartea este de fapt o reinterpretare a rolului și sarcinilor unei prințe, una potrivită secolului în care trăim dacă mă întrebați pe mine.
Am analizat recunosc foarte mult ideea din spatele cărții iar eu am identificat percepția că odată ajuns prințul în viața ta va veni si fericirea, se pare că Suzi descoperă că totul este o iluzie îmi permit să spun, fericirea venind din lucrurile care îți fac plăcere, indiferent dacă acestea se incadrează în așteptările cuiva sau chiar societății.
O altă problemă pe care autoarea ne-o transmite subtil este legată de activitățile specifice prințesei/prințului, prințesa spărgând tiparul, poti să călărești, lupți cu dragonul, joci fotbal sau alege culoarea albastră, chiar dacă ești fată. Sunt limite pe care copiii nu au de ce să le perceapă așa, iar Suzi tocmai asta le demonstrează, că nimic din ce își dorește ea nu este atât de neobișnuit și totul trebuie privit normal.
Recunosc că această carte rămâne una din preferatele mele, pe care o voi păstra cu siguranță pentru propriul copil.
Cum prințesa va trăi fericită alaturi de dragon, am ales un joc de masă în care atenția și concentrarea le-au fost puse la încercare, un labirint în care prințesa cu ajutorul lor găsește drumul către salvatorul ei.
Cu drag,
O educatoare
Oana Paraschiv
