Genius la grădiniță #108 ”Stă să plouă cu chiftele”
Cum îi pregătim pe copiii de grădiniță pentru prima aventură educațională
Cum sună un oraș în care nu sunt magazine alimentare? Poate nu tocmai bine, însă dacă vă spun de un oraș în care mâncarea cade pur și simplu din cer? Parcă nu mai sună așa rău, iar eu cu siguranță m-aș muta acolo și aș uita definitiv de cărțile de bucate sau de lipsa de inspirație când vrei să gătești ceva și totuși nu ai idee ce.
Locuitorii orașului Mestecășiîjghite nu au această grijă. Singura lor grijă e să aibă la ei o farfurie și niște tacâmuri la momentul potrivit. Momentul potrivit e de fapt de trei ori pe zi, iar asta se traduce prin mic dejun, prânz și cină.

De ce este importantă stimularea cognitivă timpurie
Această utopie își are rădăcinile în cartea Stă să plouă cu chiftele, scrisă de Judi Barrett și ilustrată de Ron Barrett, iar numele nu e ales întâmplător, asta pentru că în acest oraș lucrurile stăteau puțin diferit la capitolul fenomene meteorologice. Se pare că locuitorii nu știau ce este ploaia, zăpada sau furtuna sau cel puțin nu la fel cum știm noi. Pentru ei precipitațiile erau sub formă de supă, suc sau hamburgeri.
Buletinul meteo era util pentru locuitori doar pentru a ști ce urmează să mânânce în ziua respectivă. Dacă asta nu e o idee grozavă de destinație unde putem petrece măcar o perioadă din vacanță, apoi nu știu ce ar putea fi. Cine nu ar vota pentru o ploaie cu clătite și sirop de agave la micul dejun? Sau poate un apus superb din jeleu?

Importanța ilustrațiilor din cărțile pentru copii
Ilustrațiile vă vor întări ideea de lume cu adevărat fascinantă unde pare că toți sunt fericiți. Iar când zic toată lumea aflați că resturile de mâncare care rămâneau după fiecare ploaie erau strânse de Serviciul de Salubritate pentru a fi mai apoi hrănite toate animăluțele din oraș, dar și testoasele și balenele din ocean.
Însă totul devine un haos în momentul în care viața delicioasă a locuitorilor este luată prin surprindere de căderi record de macaroane, atât de multe încât spaghetele blochează orașul. Iar asta nu e tot, se pare că precipitațiile încep să devină dificil de mâncat, cine ar mânca varză de Bruxelles cu unt de arahide și maioneză?

Ploua cu prea multă mâncare, iar oamenii nu mai făceau față. Totul era blocat, grămezi de mâncare zăceau abandonate pe străzi, iar pe mare pluteau o mulțime de chiftele. Lucrurile deveneau din ce în ce mai serioase, nămeți înalți de sandwichuri cu brânză topită și jeleu, vânt cu sare și piper sau tornadă de roșii. Un loc în care mă mai gândesc dacă merită să merg… Același lucru au simțit și locuitorii orașului a căror viață era în pericol.

Construcția navelor din felii de pâine uriașe s-a dovedit eficientă, asta pentru că în aproximativ o săptămână toți locuitorii orașului Mestecășiînghite ajung într-un orășel tipic, iar când zic tipic mă refer la precipitații cu ploi și magazine de unde poți cumpăra brânză sau lapte.
Abia acum au înțeles și locuitorii cât de surprinși am fost noi de orășelul lor special, acum ei fiind cei care încercau să se obișnuiască cu gătitul și cumpărăturile. Pe de altă parte îi înțelegem. Și noi am sări peste aceste sarcini zilnice dacă am avea de ales.

Activitate inspirată din carte
Căderile record de macaroane m-au condus la următoarea activitate, un joc de rol în care au avut de pregătit macaroane colorate. Aveți nevoie de macaroane fierte, punguțe cu apă și colorant alimentar. Noi am adaugat și pompomuri care au ținut loc de chifteluțele din paste.
O activitate care le sporește imaginația și creativitatea, dar și gândirea simbolică.
Cu drag,
O educatoare
Oana Paraschiv